Există locuri pe planeta asta care par imposibil de atins, le vezi în documentare, în fotografii spectaculoase sau pe hărți și ai impresia că aparțin unei alte lumi. Vârful Everest a fost mereu unul dintre ele. Timp de zeci de ani, ideea de a urca la peste 8.800 de metri părea rezervată doar celor mai experimentați alpiniști de pe planetă. Astăzi însă, muntele care cândva inspira, printre altele, teamă, începe să semene tot mai mult cu o destinație extremă aflată pe lista marilor aventuri personale.

Recordul stabilit recent confirma această teorie și spune multe despre transformarea percepției oamenilor. Nu mai puțin de 274 de alpiniști au reușit să ajungă pe Vârful Everest într-o singură zi, o cifră care până nu demult părea imposibilă chiar și pentru cei care cunosc bine lumea expedițiilor montane. Vorbim despre cel mai înalt punct de pe planetă, aflat la aproape 8.849 de metri altitudine, într-o zonă unde corpul uman începe să funcționeze la limită. Oxigenul este drastic redus, vremea se schimbă brusc, iar fiecare pas consumă o energie uriașă. Nu e genul de loc unde ajungi din întâmplare, doar că, dincolo de record și de imaginile spectaculoase cu steaguri fluturând pe „acoperișul lumii”, apare inevitabil și întrebarea: a devenit Everestul prea accesibil?

În ultimii ani, ascensiunile pe Everest au explodat. Companiile specializate organizează expediții aproape ca niște pachete turistice premium. Desigur, costurile rămân uriașe, uneori peste 50.000 de dolari pentru o singură încercare, dar numărul celor dispuși să plătească pentru experiență crește constant. Când vremea oferă o fereastră bună de urcare, se produce ceea ce alpiniștii numesc deja „traficul de vârf”. Practic, sute de oameni încearcă să ajungă aproape simultan pe Everest, profitând de câteva ore în care vântul și temperaturile permit ascensiunea finală. Fotografiile apărute în ultimii ani au devenit aproape ireale: cozi de oameni echipați complet pentru altitudine extremă, stând la rând pe muchii înguste de gheață, la mii de metri deasupra norilor. Pare greu de crezut că într-un loc considerat odinioară simbolul izolării absolute se poate ajunge la aglomerație. Această urcare a devenit un fenomen social, o experiență care atrage oameni din toate colțurile lumii, fiecare cu propriul motiv pentru care vrea să ajungă acolo sus. Unii o fac pentru performanță, alții pentru limite personale, unii pentru imagine, alții pentru visul din copilărie. Probabil adevărul diferă de la om la om.

Totuși, mulți alpiniști experimentați spun că popularitatea uriașă a muntelui vine și cu riscuri serioase. La altitudini atât de mari, timpul contează enorm. Fiecare minut petrecut prea mult în „zona morții”, regiunea de peste 8.000 de metri, poate deveni periculos, iar cozile formate în apropierea vârfului înseamnă întârzieri, epuizare și consum suplimentar de oxigen. În ciuda tuturor acestor probleme, fascinația pentru Everest pare mai mare ca niciodată. Există ceva aproape magnetic în ideea de a ajunge în cel mai înalt punct al planetei. Pentru mulți oameni, nu e doar despre munte. E despre demonstrația că pot merge mai departe decât credeau. Interesant este că, deși tehnologia modernă, echipamentele performante și ghizii experimentați au făcut ascensiunile mai accesibile decât în trecut, Everestul continuă să impună respect. Muntele nu devine mai ușor doar pentru că mai mulți oameni încearcă să îl urce.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.