Cele mai mincinoase sunt certitudinile. Dacă vrei să minți, oferă-i omului siguranță. Încredere în măsurile tale, în previziunile tale. Are loc un transfer de judecată: nu mai gândești cu mintea ta, ci te lași învăluit de abilitatea și insistența cu care ți se repetă că totul va fi bine. Ca o mantră. Fără să îți dai seama, ajungi în situația de a crede că nu există decât o singură variantă. Cea oficială. Cei care nu se lasă așa de ușor de prins în mreaja raționamentelor și argumentelor „științifice” săvârșesc cea mai odioasă crimă. Certitudinile creează majorități absolute, în timp ce îndoielile suferă de anonimatul minorităților pe cale de dispariție.
Nu ne place să o recunoaștem, dar în toți se instaurează atotputernic incertitudinea. Obișnuiți să domesticim orice, nu reușim să facem aceasta cu viitorul. Nici măcar cu cel apropiat. Muribunzilor nu li se spune adevărul, invocându-se dulcegăria minciunii: e mai bine să moară liniștiți, adică mințiți. Propaganda a mizat întotdeauna pe supunerea necondiționată, fără vreo interogație inutilă. Doar câțiva știu cum merge treaba: un grup, un comandament și liderul suprem. Limbajul milităresc anulează și el, din fașă, orice libertate. Ca și Adevărul, minciuna tinde să devină chestiune de viață și de moarte.
Tabloul este grotesc. O întreagă lume își dezvăluie lipsa discernământului. Luciditatea este evacuată definitiv și toți respirăm la comandă, spre binele nostru iluzoriu. Fundalul roz al incompetenței face indescifrabilă orice licărire de inteligență. Pușcăria a devenit singura soluție. Unii îi vor admira zidurile protectoare, uitând că sunt înăuntru, iar alții vor privi satisfăcuți la felul sigur în care au capturat viețile celor pe care nu sunt capabili să îi salveze decât închizându-i acolo.
Cărțile de istorie sunt plictisitoare pentru stringențele momentului. Renunțăm așa de repede la povara libertății noastre și ne lăsăm pe mâna specialiștilor, devenind cobaii unui experiment sinistru. Consecințele nu vor întârzia să apară. Vom mai pierde o generație, ca multe altele înainte. Nu ne putem permite niciun fel de incertitudine, în cele din urmă. Orice asemănare cu realitatea este incertă.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște  „Sfântul Ioan Gură de Aur „