Dacă cineva îți spune că merge la restaurant și se întoarce după aproape șase ore, ai putea crede că a avut parte de cea mai lentă servire din istorie. Sau, mai simplu, că a fost la Alchemist, în Copenhaga. Aici cina nu prea seamănă cu ceea ce știm noi despre „mâncatul în oraș”. Nu există doar o masă, câteva farfurii și întrebarea clasică „Mai doriți ceva la desert?”. La Alchemist, cina devine spectacol, iar restaurantul pare că a făcut pact cu teatrul, cu arta, cu tehnologia și în mod categoric cu nebunia creativă, căci restaurantul își construiește conceptul în jurul ideii de „holistic cuisine”.

Povestea este legată de chef-ul danez Rasmus Munk, care a formulat conceptul de „holistic cuisine” în 2018. Alchemist-ul de astăzi s-a deschis în iulie 2019, într-un fost spațiu industrial al șantierului naval B&W, spațiu care în trecut fusese folosit de Teatrul Regal Danez pentru construirea decorurilor și recuzitei. Poate tocmai de aceea totul pare atât de bine pus în scenă. Experiența este împărțită în acte, iar oaspeții sunt conduși prin mai multe spații. Unul dintre ele este domul spectaculos, asemănător unui planetariu, unde imaginile, lumina și sunetul schimbă complet atmosfera. Practic, nu stai pur și simplu la masă și aștepți următorul fel, ești plimbat printr-o poveste, iar apoi apar farfuriile. Sau, mai corect spus, apar lucrurile pe care Alchemist le consideră „impresii”. Experiența poate include până la 50 de astfel de momente, unele comestibile, altele pur senzoriale sau vizuale și întregul parcurs durează între patru și șase ore. Restaurantul avertizează că experiența nu este tocmai alegerea ideală pentru o discuție de afaceri sau pentru o primă întâlnire în care amândoi sunteți deja suficient de emoționați. Și, sincer, e ușor de înțeles de ce.

La Alchemist, mâncarea spune o poveste. Unele preparate au fost concepute pentru a aduce în discuție teme precum poluarea, supravegherea, exploatarea prin muncă sau bunăstarea animalelor. Michelin dă, printre exemple, un preparat inspirat de ochiul uman, asociat temei supravegherii, și un desert în formă de sicriu legat de problema sclaviei copiilor. Cu alte cuvinte, aici nu primești doar întrebarea „Vă place?”, uneori primești și întrebarea, ceva mai incomodă: „V-ați gândit vreodată la asta?” Și tocmai aici mi se pare că Alchemist devine mai interesant decât un restaurant spectaculos în sensul clasic: nu încearcă doar să impresioneze, vrea să provoace reacții.

Iar reacțiile pot veni din toate direcțiile: dintr-un gust, dintr-o imagine proiectată deasupra ta, dintr-un preparat care arată complet diferit de ceea ce te-ai fi așteptat sau dintr-o idee pe care nu ai fi asociat-o niciodată cu o cină. Nu este de mirare că restaurantul are, în prezent, două stele Michelin. A primit direct două stele la intrarea în Ghidul Michelin în 2020, iar distincția se regăsește și în selecția nordică Michelin din 2026. Așa se deosebește Alchemist de tot ce am admirat vreodată. Te așezi la masă crezând că ai venit să mănânci și pleci după câteva ore realizând că, de fapt, ai participat la un spectacol în care farfuria a fost doar unul dintre personaje.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.