S-a întors cu fața la perete și a început să plângă. Era singur în salonul de spital. Auzise multe despre singurătatea în fața morții, dar acum simțea cum se deschide un hău imens în care nu mai exista niciun punct de sprijin. Era momentul acela când doar Dumnezeu îți rămâne aproape, chiar dacă cei dragi vor să te vadă sănătos din nou. Plânsul acela pe care nu vrei să-l vadă nimeni îți confirmă adevărul despre tine. Nu te mai prefaci că îți este bine. Și știi că orice tratament medical are nevoie de inspirație de sus. Că omul nu poate fi redus la un trup lipsit de suflet sau de duh. Pentru că orice nădejde devine posibilă când nu mai aștepți nimic de la oameni.
Voia să trăiască și să se bucure de încă un crâmpei de viață. Ar fi știut, de acum, cum să o facă. A început să se roage într-un murmur adânc. Își auzea fiecare gând cum vibrează. Nu mai era în acel salon. Se ridica încet, plutea, recăpătându-și forțele. Fiorul rece al morții îi trecuse prin inimă. Nu mai era speriat. Îl cuprinsese o liniște din altă lume. Îi iertase pe toți cei care îi numărau zilele și făceau pronosticuri sumbre. Ieșirea din această viață nu avea cum să fie o simplă problemă de planificare strategică.
Se împrietenise cu doctorul. Aveau lungi discuții despre filozofie și muzică, iar alteori despre teologie. Îl amăgea cu tot felul de termene atunci când venea vorba de externare. O făcea cu discernământ. Era unul din puținii care erau pasionați de medicină și de oameni. Îi salvase viața nu doar prin medicamente cât, mai ales, prin faptul că se purtase uman față de el. Chiar i-a spus, la un moment dat, că doar credința făcuse minunea rămânerii lui în viață. Asta l-a bucurat cel mai mult. Nu credea să o audă din gura unui medic. Îl îndatorase cu o veșnicie.
P. S. Cei care cer ajutorul lui Dumnezeu și al Sfinților nu sunt iresponsabili și nici indiferenți. Undeva, în trecutul lor, s-a petrecut o minune. Alții, încă o așteaptă, iar majoritatea știu că, acolo unde oamenii nu mai au soluții, doar mireasma Vieții creează premisa unui nou început. Niciun jandarm din lume nu va putea legitima sau opri rugăciunile de pretutindeni ale pelerinilor. Când îți înalți inima, nu-i doar simplă chestiune de geografie, ci mai ales de timp: aici și acum. Niciodată nu a fost mai mare nevoie de Prezență în viețile atâtor deznădăjduiți. Vremea este a face Domnului…

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa,  profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște  „Sfântul Ioan Gură de Aur „