Este extrem de ademenitoare poziția de mare salvator al umanității. Aceea în care există convingerea că doar câțiva „aleși” au acces nelimitat la soluțiile cele mai bune ale momentului. Ne încântă siguranța explicațiilor științifice la care, în pofida unei evoluții dramatice, nu se renunță sub nicio formă. Această certitudine atotputernică nu se la să prea ușor impresionată de dramele personale, cu toate că ar mai fi și alte voci de luat în seamă. Obișnuința de a decide la nivel general a făcut să nu ne încurcăm cu cazuri particulare. Devenim radicali, privim cu dispreț la cei ce îndrăznesc să găsească alte ieșiri din această confuzie. Dialogul este suspendat, iar polarizarea societății, garantată. Toate sub imperiul celui mai curat și mai onest impuls de a dirija boala și moartea. Imprevizibilul plin de taină al vieții trebuie atent supravegheat de privirile vigilente, deseori încruntate, ale unei umanități care a renunțat la libertatea de a-și alege drumul. Pentru a ne fi salvată prețioasa viață acceptăm fericiți compromisul de a fi urmăriți, în pofida ridicolului de a ne ascunde de oricine.
Nici cu cine stăm de vorbă nu mai știm. Cameleonic, omul își schimbă atitudinea de la o zi la alta până ajunge de nerecunoscut. Vechiul exercițiu al ascunderii prin pădurile patriei a reînviat, deși nu mai avem prea multe ascunzători. Se simte nevoia retragerii din acest balamuc al celor care nu mai prididesc să ne asigure fragilitatea pierdută a vieții. Infantilizați până la exasperare de îndemnuri publicitare ce ne amintesc cu o insistență suspectă cât de unică este firava noastră existență (ca și cum abia acum am fi inventat roata), ajungem să privim siderați mormane de cadavre peste care se calcă fără nicio grijă. Și morți avem datoria de a ne conforma unor reguli absurde luate de mântuitorii noștri de serviciu. Ni se zâmbește liniștitor, ca și cum totul ar fi sub control. Există și varianta unor figuri inexpresive, lipsite de argumente și logică. Sau, dacă vă place, expresii faciale grave, mirate de orice întrebare incomodă. Se vinde iluzia că totul va trece, deși au trecut multe luni de așteptare și măsuri inutile. Nu-i nimeni de vină, ca de obicei.
Așteptăm să ni se spună ce mai avem de îndeplinit, de respectat, de plătit. Ce vom face mâine, de sărbători, la anul și la mulți ani… Să fiți sănătoși!

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „