O centralizare a datelor din spitalele românești și cele străine făcută de cotidianul Libertatea arată că, în România, șansele de supraviețuire ale pacienților intubați la ATI sunt foarte mici. Nu același lucru se întâmplă în Occident, unde din această primăvară și până acum rata de supraviețuire a crescut constant, ajungând la 50-70%.
Informațiile obținute de Libertatea sunt cutremurătoare. Medicul Beatrice Mahler, managerul Spitalului de Pneumologie “Marius Nasta”, a declarat:
„Până pe 5 noiembrie, în Spitalul de Pnaumoftiziologie «Marius Nasta», au fost internați 967 de pacienți confirmați cu Covid, dintre care 127 au ajuns în secția de Anestezie Terapie Intensivă. 44 au necesitat ventilație mecanică invazivă, prin intubare, iar 42 au decedat. Doar doi au supraviețuit și au fost detubați. Totalul deceselor, socotind și puținii oameni care au murit pe secții și cei de la ATI, intubați sau nu, este de 83“.
Cauzele pentru acest dezastru din România, comparativ cu Occidentul, sunt multiple. Sistemul medical este mult mai slab și dezorganizat, personalul este mai puțin, condițiile de îngrijire mai proaste, dar și starea medicală generală a populației noastre este mult mai fragilă. Avem prea mulți oameni bolnavi, suferinzi de diverse afecțiuni cronice care devin foarte periculoase în prezența virusului.
Emilian Imbri, managerul Spitalului “Victor Babeș”, nu are o statistică exactă, dar spune că „în general, pacienții intubați nu supraviețuiesc”.
Dr. Emilian Imbri: „Avem câteva cazuri fericite, de pacienți care s-au întors pe secție. Nu putem spune că intubarea este echivalentă cu decesul, dar de cele mai multe ori, nici prin ventilația mecanică invazivă nu se obține o redresare a funcției respiratorii și atunci pacientul dezvoltă o insuficiență multiplă de organe”.
Nici Spitalul “Sfânta Parascheva”, din Iași, nu are date statistice concrete privind rata mortalității celor de la ATI. Carmen Dorobăț, managerul unității, a menționat: „În cazul pacienților intubați, situația nu e grozavă. Sunt cazuri critice cu un final tragic. Avem și câteva cazuri care au supraviețuit, sunt puține, le numeri pe degetele unei mâini“.
Explicația a fost oferită de Delia Stanciu, medic de Terapie Intensivă: “În cele mai multe cazuri, după intubare nu am obținut rezultate. Plămânii sunt foarte afectați și practic nu mai avem ce ventila. În aceste cazuri, mortalitatea nu este chiar 100%. Avem și pacienți intubați care depășesc acest prag, dar puțini“.
Doctorul Adrian Wiener, coordonator al spitalului Covid din Arad, explică: „E complexantă și dezarmantă frecvența morților. Sunt de 20 de ani în spitale și nu am întâlnit așa ceva. Spun că suntem dezarmați nu pentru că nu facem ce trebuie, ci pentru că vezi plămânii albi, vezi analizele bolnavului care are comorbidități și, deși omul este valid cognitiv, știi că va muri peste câteva zile. Și asta ți se întâmplă repetat, de multe ori. Acum ne confruntăm cu ceva care omoară oamenii în câteva zile“.
O situație oarecum asemănătoare a fost înregistrată, la începutul pandemiei, și în spitalele din străinătate, unde rata deceselor printre pacienții care aveau nevoie de intubare invazivă la ATI era mare. În SUA, Marea Britanie și Italia, țări greu încercate și în primul val epidemic, au fost unele spitale unde rata mortalității la ATI era de 60%. În China, procentajul a oscilat între 35% și 97%.
Peste vară, pe măsură ce s-a câștigat timp, iar metodele de tratament s-au îmbunătățit, medicii au reușit să urce rata supraviețuirii pentru pacienții intubați de la ATI în mod spectaculos, de la 20% până spre 80% (cazul Marii Britanii).
