Luna noiembrie a trecut amețitor de repede și recunosc că atât eu, cât și câțiva cunoscuți de-ai mei, am avut impresia că însăși toamna s-a grăbit, cumva, să apună. Letargia lunii noiembrie este mânată de decembrie, care vine cu sărbători, cu tradiții, plină de cadouri și, desigur, încărcată de zile departe de agitația serviciului. Practic, toți o așteptăm!
Zilele trecute auzeam pe cineva care spunea că decembrie se grăbește să vină. Eu consider că mai degrabă noi alergăm spre decembrie. Agitația pregătirilor, curățenia generală, alegerea celor mai potrivite și celor mai frumoase daruri, toate ne grăbesc pașii spre sfârșitul anului – care, de multe ori, trece cum clipești.
Așa cum am menționat, cadourile reprezintă o mare problema, un lung șir de posibilități și numeroase alegeri de luat, fie că vorbim de daruri pentru cei mici, fie că vorbim de daruri pentru cei mari. Pe internet chiar au început să apară din nou articolele ce au ca subiecte “cele mai faine cadouri de sărbători”, “ce să îi cumperi iubitului de Crăciun”, “descoperă ce își dorestre copilul tău de la Moș Nicolae”. Și dacă tot am adus în discuție dorințele celor mici, aș vrea să vă povestesc ceva ce, acum câțiva ani, circula pe toate rețelele de socializare și era distrubuit masiv: o scrisoare a unei mame către toți ceilalți părinți. Pe scurt, aceasta ruga mămicile și tăticii să evite achiziționarea unor lucruri extrem de costisitoare despre care copilul să știe că au fost aduse de către Moș Crăciun. Ea menționa faptul că fiecare cumpără atât cât își permite și că oricând părinții pot oferi daruri copiilor. Rugămintea ei avea scopul de a evita o anumită discuție, și anume: “de ce Moșul discriminează copiii?”
Desigur, de unii, mămica a fost blamată pentru o asemenea rugăminte, însă de alții a fost susținută. Ideea scrisorii nu avea legătură cu darurile în sine, ci cu faptul că părinții, oferindu-le, jucau un rol al lui Moș Crăciun pe care nu toți aveau posibilitatea să îl joace. Mama vorbea despre cât de greu este să îi explici copilului tău că Moșul aduce unora cadouri mari, scumpe, iar altora daruri modeste, simbolice. Țin minte că în comentarii erau făcute diverse propuneri, de pildă, una dintre ele, susținea că îi poți dărui copilului un cadou din partea Moșului și, în cazul în care vrei și poți, ii mai poți oferi unul din partea ta, în calitate de părinte, indiferent de cost.
Nu sunt părinte, așa că nu pot înțelege în totalitate suferința mamei, care, trimițându-și copilul la școală după sărbători, trăia tristețea că acesta va fi întrebat ce a primit în dar, iar el se va simți stânjenit, jenat sau poate chiar marginalizat de către ceilalți copilași și, nu în ultimul rând, discriminat de Moș Crăciun. Poziția mea, atunci ca și acum, oscilează în argumentare, dar în sufletul meu, ce-i drept, știu de partea cui sunt. Cred cu tărie că tradiția de a-l aștepta pe Moș Crăciun, de a te trezi dimineața și de a deschide cadourile de sub brad, trebuie să rămână vie. Toate acestea se leagă de bucuria de a dărui și de a primi, nu de puterea financiară a unora sau de situația precară a celorlalți.
Voi? Voi ce alegeți să dăruiți? Cred că scrisoarea se află, încă, undeva pe internet. În cazul în care v-am stârnit curiozitatea, căutați acele rânduri și reflectați. Crăciunul acesta este diferit de cele pe care le-am trăit până acum așa că n-ar strică să facem cum zice reclama, anul ăsta să dăruim ceva ce numai noi putem dărui.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște