Când ne angajăm cu multă determinare în direcția atenției acordate celuilalt, devenim suspecți. Oamenii sunt extrem de suspicioși, mai ales în legătură cu invitația de a fi părtași la bucuria cuiva. Li s-a spus că, atunci când cineva îți propune să fii prezent, trebuie să fie ceva necurat la mijloc. “Nu există dragoste dezinteresată!”, acesta e crezul fundamental al multora care au trista experiență a trădărilor și a lașităților umane. De aceea, soluția cea mai comodă este amânarea sau, mai rău, absența. Tot timpul se găsesc scuze pentru a nu fi acolo unde suntem invitați cu multă insistență.
Marile sărbători creștine sunt tot atâtea cine la care suntem așteptați. Repetiția lor dezvăluie urgența și importanța prezenței noastre, precum și avertismentul că amânările noastre nu sunt bine primite. Orice om care organizează evenimente de o asemenea amploare nu își poate permite risipa unei astfel de iubiri. În mod paradoxal, avem un imens potențial de a răspunde unei astfel de iubiri pe care ni-l inhibăm voluntar. Lipsește răgazul de a lua masa cu Gazda prin excelență. Egoiști și triști, ne concentrăm pe propriile urgențe cumpărând, vânzând și trăindu-ne în mod particular dragostea. Ierarhia priorităților s-a răsturnat, lăsând loc alteia, proprii, în care nu mai ieșim din casă pentru a merge la masa Celuilalt. Convivialitatea și-a pierdut importanța în favoarea unei cine în familie, transformată în rutină. Prezența celorlalți e inutilă și ne strică micile afaceri sau aranjamente nupțiale. Mai nou, a sta acasă și a transmite scuzele noastre solide s-au legiferat.
Sunt și unii ce răspund generoasei invitații. Săraci, neputincioși, șchiopi și orbi, nu stau prea mult pe gânduri. Depind de atenția celorlalți. Știu cum e să fii ignorat de toți. Le e foame, iar o masă adevărată nu au mai avut de mult. De aceea prețuiesc și nu ratează o astfel de șansă. Cei din capul listei, îmbuibați și absenți, pare că demult nu au mai simțit foamea și setea. Oare nu lipsa ne învață să prețuim fiecare bucățică de pâine?
Morala unei astfel de pilde se concentrează în răspunsul rapid pe care îl oferim Gazdei atât de darnice. Gazdă și Cină deopotrivă se identifică în mod tainic și profund cu Ea, Gazda care Se oferă pe Sine spre mâncare și băutură flămânzilor acestei lumi. Ca de obicei, mulți vor cumpăra mai mult ca niciodată cheltuindu-și încă odată șansa de asta la Masă cu El. Sunt și invitații ce nu pot fi refuzate sau amânate…

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa,  profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „