Unii vor cu insistență să-L vadă pe Dumnezeu. Evidența palpabilă, vizibilitatea spectaculoasă și reproducerea Evenimentului unic sunt dezideratele celui care nu are răbdare să aștepte și să creadă de Necrezutul. Vor să-L vadă lipsit de taina Prezenței Sale. Cei care, secole de-a rândul, au biruit prin credință setea de gol a celor obișnuiți să ucidă, să bată și să prigonească, au avut, în cele din urmă, parte de Dreptate. A-L vedea pe Cel Nevăzut presupune un efort consistent, fie că este parcurs un drum cât o jumătate de lume, fie că suferința pare că nu se mai sfârșește.
Riscul Nașterii într-o umanitate invadată de ură, lașitate și comoditate este imens. Se vede aici împlinirea voii unui Dumnezeu hotărât să-i schimbe destinul dramatic. Scenariul trist al omului care se împotrivește în mod absurd Celui care-i vrea binele se repetă odată cu fiecare inițiativă de a-i a convinge pe ceilalți că totul are Sens. E mai simplu să negi, să iei în râs, să te sustragi Noutății absolute a unei Iubiri ce vrea să se nască chiar în inima noastră, plină de întunericul necredinței. Cât de greu găsește Maica Lui un adăpost! Ca de obicei, oamenii au mesele și casele pline de alți oaspeți.
Drepții de ieri și de azi nu-și găsesc locul aici. Devin insuportabili datorită credinței lor ce sfidează falsele evidențe ale semenilor care preferă confortul căldicel al lașității. Credința este un angajament pe termen lung și presupune drumul anevoios al batjocurilor, lanțurilor și închisorilor. Îi irită până la exasperare pe cei care își doresc religia comodă a moș crăciunilor de tot felul. Ura consecventă a irozilor îi urmărește pe cei credincioși ca, să-i extermine, ucigând pe toți copiii în căutarea Pruncului pierdut. Ni se propune un umanism ateu, gata oricând să-i reducă la tăcere pe cei care au curajul să creadă. Aceștia continuă să se roage în ochii plini de mânie ai celor care cer dovezi pentru a nu mai fi nevoie de credință.
Ca urmare, nu-i vorba de spectacolul ieftin al unui oarecare moment al istoriei. Acesta este Evenimentul prin excelență, Taina cea din veac ascunsă, nevăzută nici măcar de îngeri, punctul major de cotitură al cronologiei care, de acum, curge imperturbabil în sensul Veșniciei. Unora li se pare că se repetă. E limpede că nu au înțeles nimic nici din propria unicitate, nici din a Celui care, prin nașterea Sa, ne-a făcut irepetabili, lipsiți de uniformitatea plictisitoare a celor care vor să rămână aceeași ca și ieri.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur „