Viața oferă omului momente unice, complexe şi tainice, care pot avea atât un sens frumos, cât și neplăcut, uneori. Adesea vedem şi înţelegem diferitele manifestări ale iubirii învăluită de egoism, acaparată de interese, de plăceri sau de oportunitatea unui profit cât mai facil şi sigur. Cu cât omul – ființă social-politică – e dominat de propriul eu, de orgolii, de minciuni, cu atât viața lui este mai falsă, chinuitoare, distructivă și decadentă.
SEMNUL IUBIRII ESTE SMERENIA. Dumnezeu ne descoperă această realitate prin întruparea lui Iisus Hristos, care S-a golit pe Sine de slava divină și S-a făcut om întru totul asemenea nouă, dar în afară de păcat. Gândiți-vă cât de dificil este – în contextul fiecărui timp – pentru un magnat/lider/om bogat cu funcții și responsabilități să trăiască, datorită unor întâmplări nefaste, la nivelul semenilor aflați în sărăcie. Cel căzut din opulența, fastul și imperiul lui invincibil, de cele mai multe ori, caută soluții și, din disperare, face compromisuri care-l pot distruge. În iubirea lui Hristos, omul trăiește cu adevărat prin forța care asumă suferințele și bucuriile. Aceasta este iubirea deplină – o flacără divină inepuizabilă care nu face rău, dar însumează trăirile, nevoile semenilor, prietenilor sau ale celor pe care îi considerăm a fi în consonanță cu sufletul nostru. De aceea, în aceste situații, bucuria și tristețea celui apropiat sunt comune cu a noastră și nu doar pentru o clipă sau câteva zile, ci pentru eternitate.
Omul de azi este invadat de visuri mai amăgitoare decât moartea, de trădări și vanități care-i întunecă rațiunea și-i ademenesc prin plăcere simțirea. O stare aparentă de bine e clădită în universul pervertit al omului fragil și neputincios, vizibilă frenetic pe rețelele de socializare. Fără a fi negativiști analizați persoanele care își expun întâmplările de zi cu zi în mediul virtual! Ce observați? Oameni aparent fericiți, care iradiază iubirea, dar, în realitate, doar Dumnezeu știe cum sunt. Oameni care formal sunt prieteni, se felicită în zilele onomastice sau aniversare, tineri care își prezintă talentele, tabuurile și tatuările ciudate, femei învăluite de frumusețea florilor virtuale, a mesajelor psihologice, a unei empatii materne depersonalizată prin experiențele diverse ori bărbați aventurieri care înving totul virtual, se războiesc cu oricine, … cu morile de vânt asemenea lui Don Quijote și Sancho Panza. Șirul exemplelor poate continua, dar nu are rost, pentru că astfel de personaje, adesea cu identități false, sunt lipsite de firescul existenței. Ipocrizia virtuală devine reală într-o patologie a frustrărilor pentru omul care în contact cu realitatea eșuează elogiind glorios nihilismul monden. Infatuarea, minciuna, vanitatea sunt corelative cu mândria care denaturează și privează viața de fericirea cuvenită. Răul nu poate fi alungat sau vindecat printr-un alt rău. Nimic nu e mai nociv decât această mentalitate generalizată astăzi. Dumnezeu ne oferă cheia succesului pentru a birui răul și anume bucuria unei vieți noi, a nașterii înnoitoare a lui Hristos care generează forța trecerii peste toate răutățile, dar care însemnă o metamorfoză personală prin empirismul smereniei. Hristos S-a născut în ieslea animalelor, ca semn al smereniei. Credeți că asta nu se putea întâmpla într-un palat luxuriant? O, da! Dar, în splendoarea pervertită a spațiilor și momentelor de lux, se află de cele mai multe ori oamenii de lemn, fără demnitate, fără puritate sufletească, fără judecăți de valoare. Astfel de personaje trec prin timp și nu lasă vreun semn pentru anii care vor urma. Pe ei nu-i cunoaște omenirea, notorietatea lor se manifestă exclusiv prin autoritatea pe care vremelnic o exercită prin ignoranță și cinism.
Ce înseamnă smerenia? În primul rând, o stare a adevărului prin care omul înțelege frumusețea vieții. A fi smerit nu reprezintă o umilință sau supunere docilă și inumană. Cum putem identifica corect această calitate și prin ce? În formele frumoase și simple ale vieții, a iubirii dintre frați, a copiilor față de părinți, a familiei creștine, a respectului pentru viață, societate, muncă și oameni. Smerenia este un câștig al înțelepciunii, al suferinței, al încercărilor pe care le îngăduie Dumnezeu pentru ca omul să prețuiască și să iubească adevărul și viața. SMERENIA DESCOPERĂ CE ESTE CHIPUL FERICIRII ȘI FACE DIFERENȚA DINTRE ÎNVINS ȘI ÎNVINGĂTOR, INDIFERENT ÎN CE POSTURĂ TE-AI AFLA.

Pr. Prof. Dr. Marian Bugiulescu,
Director al Seminarului Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură Aur, Târgovişte