…așteptăm cu înfrigurare comunicatele oficiale, mincinoase prin diplomația lor. Avem un simț extraordinar al adevărului, dar acceptăm împăciuitor ipocrizia celor care ne impun salvarea. Viețile ni s-au specializat și ne lăsăm în voia sfaturilor Statutului atotputernic. Devenit un fel de Dumnezeu, el orânduiește cu înțelepciune cuvintele ce trebuie rostite, hotărăște cine să vorbească și cine să tacă. Statistica neagră a bolii și a morții este ținută cu acrivie, numărându-se atent paturile de la ATI și proorocind cu exactitate momentul în care ne va lovi următorul val. Întreaga lume s-a transformat într-un spital iar organele de ordine s-au specializat în medicină, amendând pe toți inconștienții care încearcă să evadeze din acest imens lagăr. Libertatea s-a dovedit a fi un moft la care suntem obligați să renunțăm. A te închina altui Dumnzeu a devenit chestiune de viață și de moarte iar locașurile Lui, potențiale pericole, pentru fragilitatea ignoranților care nu vor să înțeleagă cât de mult îi pasă Specialistului suprem de insignifiantele lor destine. Din când în când, umbra providențialei carantine se lasă peste o lume arestată la domiciliu pentru binele ei, firește.
Toți par să fi uitat de Viață și de începutul unicei salvări care contează. Discretă, vestită de un Înger, Ea se plămădește într-o Fecioară. Neînregistrată de vreun document al statului, ea a devenit momentul de început pentru fiecare viață umană, un adevărat restart dat bucuriei de a fi în acest întuneric al durerii și al suferinței. Dialogul e ultima redută a libertății. De neimaginat pentru cei care nu mai cred în Nevăzut, el face vizibilă Iubirea acolo unde începe existența noastră, adică în anatomia Mamei ce rămâne Curată și după naștere. Este indicată aici nu doar înrudirea noastră ce Cel Preaînalt, ci și finalitatea drumurilor noastre ce sfârșesc, în pofida îngrijorărilor sanitare, dincolo de zarea acestui veac. Pentru că nici măcar moartea nu a putut să-L țină captiv, avem toate motivele să credem că, nicio măsură aberantă, obișnuită în aceste zile ale fricii, nu ne va fura Bucuria de a celebra Viața ce se zămislește într-o zi a lui Marte, zeu al războiului pentru păgânătatea clasică.

P. S. Astăzi este începutul mântuirii noastre, arătarea Tainei celei din veac, Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face și Gavriil harul binevestește…

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „