Am certitudinea că sunt câțiva printre voi, majoritar cunoscuți, prieteni buni sau parte din familie, care citiți regulat articolele săptămânale – și, cu toate acestea, sper ca de-a lungul timpului să fi câștigat și cititori noi, care nu mă știu în viața reala, dar care prin intermediul ziarului să simtă că mă cunosc câtuși de puțin.
Tot de la voi, cei apropiați mie, știu că vă face mare plăcere atunci când abordez subiecte cotidiene, pe care le argumentez sincer, din suflet, de multe ori în prea puține cuvinte. Acesta este principalul motiv pentru care m-am gândit ca astăzi să vorbesc cu voi despre ceva cunoscut tuturor, într-un mod colocvial, și anume faptul că “extremele se atrag”.
Începând de la culori, de la texturi, ajungând până la chestiuni deosebit de importante, lucrurile – și cu precădere oamenii, căci acolo vreau să insist – se combină într-o manieră frumoasă și animată mai ales atunci când fac parte din lumi diferite.
Aplicarea acestui principiu în relațiile sociale a născut de-a lungul vremii prietenii temeinice sau căsnicii durabile, iar experiența mea personală nu a făcut decât să întărească această idee. Astfel, am în jurul meu numeroase persoane cu care, chiar dacă la prima vedere nu am nimic în comun, mă înțeleg extrem de bine și reușim cu succes să ne completăm. Tumultul zilnic și agitația în care mă găsesc au creat prilejul perfect pentru a întâlni de-a lungul timpului tot felul de oameni diferiți mie, cu păreri poate și diametral opuse de ale mele, cu principii de viață cu care nu rezonez neapărat, însă cu care, la un anumit nivel, mă asemăn. Aceasta este una dintre frumusețile vieții, că din fericire suntem cu toții diferiți, fiecare special în felul nostru.
Să revenim la titlul articolului de astăzi, vă spuneam că tot mai des observ că extremele se atrag și că oameni din lumi diferite găsesc, cumva, o axă paralelă, un punct în care toate aceste diferențe îi fac, de fap, să se apropie unii de ceilalți. Relațiile de cuplu nu fac excepție și nu de puține ori observăm că firi diferite trăiesc povești de dragoste unice. El calm și ea agitată, el mai cheltuitor, ea mai chibzuită, el încăpățânat, ea docilă. Toate aceste mici neasemănări reușesc să construiască un tot unitar omogen. Și, ca de fiecare dată, viața ne arată că oricât de mult ne deosebim unii de ceilalți, atunci când există voință, nici chiar cele mai veritabile extreme nu pot sta departe unele de celelalte.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.
