Cu cât ei strigau mai tare, cu atât mai mult El tăcea. Stăpânitorul acestei lumi nu poate fi detronat decât de iubirea smerită a unui Dumnezeu înstrăinat de ai Săi. Convinși că slujesc Lui, oamenii Și-au crucificat Singura Nădejde. Sistemul funcționează perfect. Manipulați de elita lor, mulți vor alege pe Baraba. Igienic și perfect legal, Hristos este înălțat acolo de unde totul se vede clar: Crucea. Ucenicii, înfricoșați, Îl părăsesc. Doar unul, hipnotizat de gustul trădării și acomodându-se cererii și ofertei, Îl vânduse pe Cel Care a fost trădat de prea multe ori. În fața morții rămânem singuri, oricât de îngrijorați s-ar arăta unii și alții de soarta noastră. Părăsit, El alege să bea paharul singurătății morții până la capăt.
Contemplăm indiferenți tristețea și bucuria. Ne retragem în îndoielile noastre căutându-ne credința. Căutăm odihna în tumultul unui veac grăbit să-și devoreze zănaticii copii. Plictisiți de moarte, privim absenți durerea Celuilalt. Într-o seară de priveghere, ne-am trezit cu picioarele spălate de lacrimile Lui. Nu mai avem acces la taina Iubirii înălțate pentru a fi hulită cu sârg de toți nevolnicii. Ne miră propria răutate, dar nu ne-o asumăm. O vedem ca altora și trăim la periferia înțelesurilor simple. Să ne urâm unii pe alții pare să fie soluția cea mai bună pentru mulți.
Plouă cu lacrimi de Mamă. Mute și multe, limpezi precum cristalul pentru ca să se oglindească în ele sabia ce îi străpunge inima. Sunt răni pe care nu le vindecă nici Învierea. Ele rămân drept mărturie pentru mâinile întinse să le atingă. La umbra Pomului Vieții rămân puțini pentru a se adăposti de negura ivită-n plină zi.
Imperturbabil, mecanismul sofisticat al intrigilor își urmează cursul. Astăzi l-am vrea întors în direcția opusă, fără să realizăm cum istoria se repetă la scara fiecărei drame omenești. Am sperat degeaba la dispariția celor care întrețin răul. Mereu au fost alții care i-au înlocuit: mai abili, mai violenți, mai cinici. Mult mai eficient ar fi fost să urmăm îndelungii Sale răbdări.
Cuprinși de întristare, mulți poate că și-au pierdut nădejdea. Simt din plin ura celor care, bineînțeles, le vor binele făcut cu forța. Dar, cuvintele Lui, rostite în această seară, sunt mereu un izvor nesecat de înțelepciune: Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie….

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur”