Creștinii ortodocși sărbătoresc, anual în vinerea luminată Izvorul Tămăduirii, ziua când se sfințesc apele.

În toate lăcaşurile ortodoxe  de cult de la oraşe şi de la sate, la praznicul de astăzi se săvârşesc slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică. După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apa binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.

În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.

Apa sfinţită acum are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu Agheasma mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.

Sărbătoarea de astăzi îi este asimilată Maicii Domnului, mijlocitoarea noastră către Iisus, căreia creştinii îi cer ajutor în momentele lor de boală sau de necaz. Tradiția spune că nu este suflet drept să nu se închine la Fecioara Maria fără să primească un semn sau o alinare. Iar legenda care înconjoară Izvorul Tămăduirii, aflat la Istanbul, întărește credința conform căreia Maica Precista ne veghează întotdeauna în clipele cele mai grele.

Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală; ei nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte; acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

La țară gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, oamenii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.

Ziua este considerată norocoasă şi spornică pentru săpătorii de fântâni. În această zi, apele sunt mai zgomotoase, mai zbuciumate; de aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă, în grădina casei sau în zone de deal şi de câmpie, pe ogorul lor.

Tot astăzi, tinerii, fete și băieți, foarte buni prieteni, fac un legământ să rămână toată viața lor tovarăși buni și să se ajute în cele mai grele momente. Fetele se numesc surate sau verișoare, iar băieții își spun frați, verișori sau fârtați și trebuie să țină legământul până la moarte. De-a lungul timpului, se comportă ca rudele de sânge, se ajută, se sprijină, se sfătuiesc în multe cazuri și se apără unii pe ceilalți.

AUTOR: F.S