Despre cât de prezente sunt energiile în viața noastră de zi cu zi s-a vorbit, cel puțin în ultimul timp, așa cum nu s-a vorbit niciodată. S-au făcut studii, s-au prezentat publicului larg cercetări, s-au adus argumente și în sfârșit, cei care de-a lungul timpului au adus în discuție importanța lor, nu au mai fost considerați nebuni. Desigur, cele de mai sus au fost expuse în această manieră pentru a hiperboliza subiectul.
Revenind, voiam să aduc în discuție, de fapt, cât de mult conteaza – cel puțin pentru mine, vibe-ul pe care ți-l transmite cel de lângă tine, cât de importantă este rezonanța pe care o ai sau nu cu cel din fața ta. Știți cum se spune, “cine se aseamănă, se adună”, iar la un anumit nivel, această zicală întruchipează adevărul din multe puncte de vedere. Așa cum menționam chiar în primele rânduri ale articolului prezent, odată cu acest val de informații a venit și setea de cunoaștere, am vrut și eu, ca mulți alții, să știu mai multe, să înțeleg mai bine de ce cu unii oameni am parte de acel “click”, în timp ce cu alții am parte de acel “blank”.
Cred că din foarte multe puncte de vedere și cu ajutorul numeroaselor trucuri poți să pretinzi că ești ceva ce nu ești, că știi ceva ce nu știi, că ai ceva ce nu ai. Te poți îmbrăca într-un anumit fel, te poți comporta într-o anumită manieră, poți vorbi folosind cuvinte alese, dar nu poți minți legat de energia pe care o transmiți celor din jurul tau. Cred că există o legătură destul de strânsă între cine ești, ce principii de viață ai, ce credințe și ce idealuri, ce dai celor de lângă tine, ce lași în urma ta și vibe-ul tău. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să simpatizez o persoană de la distanță, ba chiar să o privesc cu apreciere, dar cu care, la primul contact, să realizez că nu am nimic în comun, că pur și simplu nu rezonăm.
Probabil lipsa răbdării și a timpului m-au făcut să-mi revizuiesc anumite alegeri, astfel că am început să evit oamenii despre care consider că emană negativism, a căror energie nu seamănă cu a mea. Mă feresc să am legături strânse cu ei, am încetat să mai încerc și mă bazez cât de mult se poate pe instinct. Da, poate că de câteva ori cei din jurul meu au reușit să mascheze anumite intenții sau să scoată în evidență doar lucrurile pozitive, însă, mai devreme sau mai târziu, propria lor energie i-a trădat.
Am învățat, nu de ieri sau de azi, că energia nu minte, că ea vorbește despre noi chiar și atunci când nu spunem nimic. Că se poate materializa prin gând sau prin gest, prin cuvânt sau prin mimică. Am învățat că nu are rost să încercăm în mod repetat să rezonăm cu anumiți oameni. Am învățat că e normal să nu avem puncte comune sau interese similare. Este firesc ca nu fiecare energie să fuzioneze cu o alta, dar cel mai de preț, am învățat că energia fiecăruia e ceva extrem de personal, de propriu, că nu poate fi luată de nimeni și că orice s-ar întâmpla, e bine să nu o schimbăm în funcție de cel cu care vorbim. Ceea ce emanăm spune atât de multe despre noi, încât e indicat să avem grijă de ea așa cum avem grijă ca, de pildă, la o primă întâlnire să fim ca scoși din cutie. Cred cu tărie că energia este haina cea mai de preț, pe care o purtăm cu noi în fiecare zi.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.