Mama învăluie în dragostea ei cerul și pământul. Dincolo de mormânt, afundați în înțelesurile cele mai adânci ale Vieții, doar Ea știe să țină în brațe pe copiii împovărați. Cu inima străbătută de sabia durerii, oferă întregii lumi căldura plăcută a Duhului ce S-a pogorât peste Ea. Dragostea Ei ignoră anii unui timp vitregit de ură și ne îmbie la odihnă și liniște. Cine dorește să o ia de la capăt, găsește aici permanent încurajare pentru a păși pe Calea Fiului. Acoperământul Ei înseamnă ocrotire cum nu s-ar putea afla în altă parte.
Fiecare gând referitor la Maica Lui e Sărbătoare. Copilăria fiecăruia dintre noi e Raiul în care dorim să ne întoarcem de fiecare dată. Ceea ce s-a văzut pe Cer este, de fapt, oglindit dintr-un pământ devenit senin de primăvară a Învierii. Biserica, ea însăși poartă a Cerului, e locul cel mai potrivit pentru priveliștea celei mai delicate maternități, plină de curăția fecioriei. Timpul se scaldă în splendoarea veșniciei în ființa fiecărei mame.
Când nu ai reușit să o cunoști niciodată, decât din fotografii vechi și plângând în fața unei cruci, îi simți prezența în fiecare clipă. Când ultima ei dorință a fost ca tu să fii preot al Celui Preaînalt, o vezi la fiecare Liturghie pe cupola Sfântului Altar, asistând la înfricoșătoarea plămădire a Preacuratelor Taine. Prin Fiul Ei, e Maica tuturor. Și atunci nu mai simți înfiorătoarea suferință a celui orfan și neajutorat. Știi că, pomenindu-o, mai primești, încă o dată, blândețea privirii ei cu adevărat îngrijorată de tine.
Când nu mai îngenunchem noi, o face Ea, în mijlocul Bisericii. Când nu mai putem, ne ridică în brațe. Când am ajuns la capătul răbdării, într-un veac înnegurat de incertitudini, nemulțumiri și neîncredere, Ea ridică mâinile către Cel care pe toate le chivernisește cu nesfârșită înțelepciune. În această iarnă siberiană, în care și cele mai calde suflete au început să se răcească, inima Ei de Mamă va bate mereu în ritmul Iubirii.
Era o vreme când o strigai mereu și printre primele tale cuvinte a fost cel de mamă. Poate că ai greșit mult față de ea, ca orice copil neascultător, și nu ai știut să o prețuiești la timp. E timpul să te întorci Acasă, pentru că acesta e sinonimul Mamei, și să intri sub Acoperământul Ei.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „