Sunt convinsă că absolut toată lumea cunoaște aplicația Netflix, ori dacă nu îi știe în mod special numele, cu siguranță a auzit cel puțin o dată despre platforma pe care poți să vizionezi filme de toate genurile, fără întreruperi sau reclame, în câțiva pași simpli. Ba chiar am scris, acum mai bine de un an, la începutul colaborării mele cu ziarul, un articol despre specificațiile, despre costurile, despre avantajele, dezavantajele, dar și despre celelalte caracteristici pe care le-am considerat importante la acea vreme. Lucrurile nu s-au schimbat deloc de atunci, Netflix este în continuare o aplicație a momentului.
Este cunoscut faptul că toți oamenii aleg să se relaxeze în mod diferit. Foarte mulți aleg să se uite la televizor, la cine-știe-ce film nou apărut, ori să privească vreo emisiune de divertisment care să îi binedispună. Recunosc că și eu aleg adesea să îmi petrec serile în fața ecranului, astfel că Netflix-ul îmi este un prieten de nădejde. Știam de apariția unei capodopere cinematografice – și nu o spun eu, ci numeroasele premii primite în acest sens – de foarte multe luni, însă nu mi-am făcut niciodată timp, ori n-am avut starea necesară să o privesc. N-am să-i spun numele, nu pentru că mă feresc în vreun fel, ci pentru că subiectul și semnalul de alarmă pe care vor să îl tragă regizorii este unul sensibil, însă recunosc că maniera în care problema a fost expusă este într-adevăr una unică; se abordează religia.
Astfel că era vorba despre diferitele orientări religioase care au cauzat de-a lungul timpului numeroase conflicte, fie ele și de ordin militar, dezbateri, acte de cruzime sau, din contră, au dezvoltat atitudini tolerante, comportamente dispuse, au despărțit oamenii sau i-au adus împreună. La cea mai simplă căutare pe internet am găsit următoarea explicație: de-a lungul vremii, religia a îmbrăcat haine din diverse culturi, numeroasele sale forme fiind răspândite încă din cele mai vechi timpuri, în toată lumea. Cu toate acestea, însă, cuvântul “religie” provine din latinescul “re-legio” – “re-citire”, cu referire la consultarea repetată a Scripturilor după Cicero, ori din “re-ligio”, cu sensul de a avea o legătură cu divinitatea, de a te reconecta cu Dumnezeu. Mereu am avut credința că singurul lucru pe care îl așteaptă El de la noi este o relație.
Filmul pe care l-am văzut aseară atingea acest subiect, deloc tangențial, iar asta mi-a adus aminte de judecățile pe care le aruncăm unii în fața celorlalți, fără să gândim prea tare. Dacă mă citiți de ceva timp, ați observat cu siguranță că nu obișnuiesc să vorbesc despre acest subiect, considerându-l personal și delicat. Cred cu tărie că suntem copii aceluiași Dumnezeu, care ne iubește indiferent și independent de alegerile religioase pe care le avem.
Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște
