În fiecare an, pe 26 si 27 octombrie, românii prăznuiesc Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Sfântul Dimitrie cel Nou, două sărbători foarte importante pentru creștinii ortodocși. În credinta populara, anul este împărțit în vară și iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe “alungă” iarna și renaște natura, Sfântul Dimitrie desfrunzește codrul și usucă plantele. În ziua de Sfântul Dumitru caldura intră în pamant si gerul incepe sa-si faca simtita prezența.

În ziua Sfântului Dumitru, credincioşii care merg la biserică trebuie să împartă grâu fiert în numele sufletelor celor adormiți, iar femeile trebuie să împartă copiilor fructe uscate, mere, nuci și covrigi.

În Muntenia, tradițiile de Sfântul Dumitru, spun că bătrânii satului trebuie să aprindă un foc, din cărbuni, ce are o dublă întrebuințare. Focul are un rol purificator şi protector și îi va apăra pe săteni de necazuri. Mai întâi, copiii și tinerii trebuie să sară peste acest foc și să danseze în jurul său pentru a fi sănătoși pe parcursul anului, dar și pentru a avea noroc la măritiș.

După ce veselia ia sfârșit, bătrânii folosesc acest foc pentru a ține fiarele la distanță de săteni. Când e stins, fiecare familie ia o bucată de cărbune și o aruncă în grădină ca aceasta să primească puterea de a rodi.

Tradiția spune că în această zi nu ai voie să folosești pieptenele deoarece vei atrage necazuri și primejdii. Se mai spune că cine seamănă usturoiul pe 26 octombrie va avea parte de pagube anul care vine.

De asemenea, în această zi nu ai voie să speli, să calci, sau să coși. Femeile trebuie să se țăină departe de treburile casnice, iar bărbații de cele din gospodărie.

AUTOR: F.S.