Au ajuns cu spatele la zid, sărăcuții, și acuma au tupeul să ceară armistițiu. Să se milogească după îndurare. În condițiile în care de nu știu cît timp definesc în discursurile lor belicoase politica drept război și adversarul politic drept dușman care trebuie nici mai mult nici mai puțin decît anihilat. Șters de pe fața pămîntului.

Mă întreb cum ar fi acționat ei dacă PSD ar fi fost acum la guvernare. La fel de mărinimoși ar fi fost, precum își doresc acuma să fie ciuma roșie, primitivii, medievalii? Ar fi vînturat aceleași idei creștinești: milă, îndurare, compasiune, empatie, înțelegere?

Vă spun eu: n-ar fi clintit nici un mușchi pe fața lor cînd ar fi dat ultima lovitură. „Să dispară de pe fața pămîntului”. „Nu luăm prizonieri”…

Aduceți-vă aminte cum au instrumentat bieții morți de la Colectiv pe post de bîtă politică. Pic de milă n-au arătat atunci. Pic de milă. Și au fost doar șaizeci de morți. Mai puțin de un sfert din cîți mor azi în fiecare zi. ÎN FIECARE ZI.

Na, mă, încercați și acuma să nu mai luați prizonieri, o voi marilor pricepuți care credeți că politica e pe bază de gloanțe și anihilare.

Fi-mi-ar scîrbă…