Anul 2021 se apropie de sfârșit, dar nu înainte de a trece prin fericirea sărbătorii Crăciunului. Pe măsură ce înaintăm către peștera din Betleem-ul sufletului nostru, multe din încercările umanității apar fie mai pregnante, fie diluate și confuze. Care este sensul tuturor întâlnirilor și întâmplărilor? De ce suntem aici (în pandemie)? Lumea devine mai rea. Oare omul a uitat de valorile vieții? Cine (ne) poate salva? Ce poți face pentru a fi mai bun? Unde este începutul? Toate duc către (Moș) Crăciun, nu cel prezentat mercantil în ultima vreme, ci către acela perceput ca personaj din fragedă pruncie, care oferă daruri – surse de fericire. A uitat omul de el… se prea poate…., dar el a uitat oare de noi? SE NAȘTE, vestesc colindele și colindătorii, se face întru totul asemenea nouă, OM, dar în afară de păcat, liber de orice răutate sau realitate malefică cosmetizată de oamenii imperfecți – cu măști de prieteni – în oferte și soluții ale fericirii.

Omul, dependent de societatea așa-zisă a informației și cunoașterii, își justifică experiențele prin tensiunile libertății, încorsetată în propriile limite. Există speranță dincolo de acest peisaj al unor vânători și vânați. Unii o văd în celălalt, iar acesta în altul asemenea lui …. și nimic nu-i rău dacă, în tot acest joc de ipostaze, conștiința se trezește și zărește steaua care luminează pe pruncul divin, pe Hristos care iradiază în inima celui mai întristat om bucuria vieții. Trebuie să te bucuri, oricât ai îndura boala sau neputința! Nu e pandemia mai mare decât Crăciunul, nu e sărăcia mai mare decât bogăția și nici viceversa, moartea ca viața, ura ca iubirea. O lume, o viață mai bună sunt posibile doar prin puterea adevărului și rațiunilor inimii care-l cunoaște, îl asumă și-l propagă în realitatea concentrică social. Crăciunul este mai mult decât un moment care definește o sărbătoare și are caracter integru, respectiv integrant. Realitate a smereniei și limbaj al iubirii, simbol și putere a vieții, DUMNEZEU și OM, o taină a credinței, HRISTOS al meu, al tău, al nostru, oprește și înnoiește timpul și lumea prin nașterea Sa. Te restaurează începând cu sufletul și te face o ancoră a iubirii într-o mare a întunericului și incertitudinilor. Ce trebuie să faci? Spovedește-te, caută duhovnicul, maestrul care deschide calea fericirii îngerilor, și, după aceasta, prin împărtășirea cu Hristos în sfânta sărbătoare a Crăciunului, toată ființa ta va fi luminată de El. Fără credință, virtute și caracter, priceperea, viața și agoniseala sunt private de fericire. Reziliență, incluziune, diversitate, toleranță, abilitate, stimă de sine, inteligență emoțională, autoritate, putere militară, economică, sănătate, siguranță și securitate, precum și altele asemenea, sunt principiile cheie care ghidează omenirea. Dar totul începe cu educația, cu omul. Nu există educator mai mare decât Hristos și nici înțelept sau știință salvatoare pentru omenire. Doar în El locuiește atotînțelepciunea divinității, întrupată de un prunc înfășurat în giulgiu, o taină a vieții, o speranță a noastră, o mângâiere a celor contaminați sau nu de noua pandemie, dar supuși consecințelor păcatului. Crăciunul ne cheamă să sperăm dincolo de limitele ființei, acolo unde iubirea înseamnă viață, mintea adevăr și inima reprezintă o candelă a iubirii și fericirii în lumina căreia omul are chip frumos și nu reflectă doar o umbră!

HRISTOS SE NAȘTE, SLĂVIȚI-L, HRISTOS DIN CERURI ÎNTÂMPINAȚI-L!

Pr. Prof. Dr. Marin Bugiulescu, Director al Seminarului Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură Aur, Târgoviște