Învățarea aplicată reprezintă o componentă a sistemului educativ la care elevii se arată extrem de receptivi. Iar rezultatele acestui tip de predare sunt, de cele mai mult ori surprinzătoare, chiar și pentru cadrele didactice cu experiență, cum ar fi Gabriela Istrate, cea care povestește un astfel de episod, petrecut la una dintre orele predate, la Colegiul Național Constantin Cantacuzino.

”Deoarece m-am gândit să acord prioritate componentei de învățare aplicată, astăzi la ora de istorie am evaluat înțelepciunea practică a copiilor, necesară în îndeplinirea unei sarcini – construirea unor machete reprezentând marile bătălii ale celui de-al doilea război mondial.
A fost lecția care a făcut diferența între educația concentrată pe informație și educația concentrată pe gândire, creativitate și reflecție. Abilitățile de gândire astfel îmbunătățite au produs rezultate mai bune pentru elevi și pentru perspectiva lor de dezvoltare. Dobândirea de obiceiuri de know-how, cum ar fi gândirea critică, rezolvarea problemelor și lectura atentă, a necesitat interacțiune și imitație. Practicile de citire, vorbire și gândire au fost toate împletite pentru a-i îndemna la reflecție.

Și iată ce-a ieșit:
”Generația noastră a fost nevoită să învețe despre războaie, să călătorească prin intermediul minții prin lagăre, fronturi de luptă, barăci, tabere. Însă, cât de mult am ascunde, adevărul înțeles al acestor lupte care, pentru unii nu sunt decât niște împușcături, putem vedea cât de rău a fost Hitler, putem vedea oamenii nevinovați morți…Dar ce am înțeles cu adevărat este cum dorința de putere îți poate lua mințile, te face să vrei, întotdeauna, mai mult și mai mult. Războiul este o traumă, iar traumele se vindecă greu”, povestește cadrul didactic târgoviștean, într-o postare, pe pagina sa de socializare.

AUTOR: F.S