MĂRTURII impresionante ale unei asistente medicale din DÂMBOVIŢA care tratează pacienți infectați cu COVID-19

Am avut bucuria de a o întâlni pe doamna asistent medical principal- Mirabela Stanciu, de la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște – Secţia Psihiatrie Cronici Gura Ocniței, care ne-a povestit experiența trăită în mijlocul pacienților infectați cu noul coronavirus:

“Un fior rece îmi cuprindea și ultima celula din coloana amortită de teamă iar mirosul rece al morții trece prin fața nasului meu asemenea cafelei ce îți trezește toate simțurile dimineața.
01.05. 2020, ziua în care toată lumea se bucura de 1 Mai muncitoresc, a fost pentru mine și colegii mei, 10 la număr, ziua care ne purta spre necunoscut și spre iadul ce se anunța la toate canalele de televiziune, secție în care vom trata bolnavi sau suspecți de Covid 19. Și nu orice bolnavi, bolnavi cu probleme speciale, probleme psihice.
Nu o să uit niciodată multitudinea de gânduri ce se derulau cu viteza luminii: teamă, îmbărbătare, supărare, credință, întristare, jertfă dar mai presus de toate dragoste! Toate acestea se rostogoleau în broboadele de sudoare ce stăteau să te sugrume sub costumația interminabilă ce trebuia să o purtăm în prezența pacienților. Când erai îmbrăcat nu aveai voie să îți amintești de nevoile fizice, singurul important era contactul tău cu persoana infectată, grija să nu te infectezi dar mai mult de atât grija ca el, pacientul deja cu moralul la pământ, să nu simtă grija ta.
As fi ieșit de mii de ori din scutul ce mă incorseta doar să pot să ating mâinile celor bolnavi, să îi privesc în ochi și să le spun că va fi bine. Că verdictul ce li se lipește pe ușă, POZITIV, nu inseamna nimic, este doar un cuvânt peste care împreună vom trece.
Dacă mă întrebai înainte de 1 Mai dacă sunt pregătită de acest drum aș fi spus că aș fugi mâncând pământul, dacă mă întrebi acum ți-aș spune că a fost cea mai intensivă și minunată experiență. Intensivă pentru că am trăit viața la limite extreme, între durere-stres-căldură-sufocare dar minunată, pentru că am descoperit ceva minunat în oamenii alături de care am format o echipă. Nu am mai găsit ură, nici ceartă, nici neajunsuri, am găsit dragoste pentru meseria hărăzită de Dumnezeu nouă, compasiune unii pentru ceilalți, susținere, incurajare și sprijin. Am descoperit ca oamenii pot fi buni iar această încercare prin care omenirea trece este pentru a ne căuta în suflet și a descoperi că putem fi buni, că putem să lăsăm ura și răutatea la o parte și să fim OAMENI.
Acum, la sfârșit de drum simt două mari sentimente: Împlinire și regret. Împlinire că mi-am depășit limite pe care nu credeam că le voi depăși vreodată și regret că trebuie să mă întorc din nou în jungla vieții ce ne înconjoară. Am să trec pe la geamul lor, gemul cu gratii și suflete înghețate de frică, am să trec și mâine, și câte zile vor avea de stat în spital, am să îi privesc în ochi, fără scutul care punea barieră între sentimentele noastre și am să le dau speranță și încredere ca totul va fi bine! Mulțumesc tututor celor ce mi-au fost alături, și celor ce m-au ocolit, împrejurările îți arată mereu cine e sau nu cu adevărat parte de viața ta!”, a mărturisit asistentul medical principal- Mirabela Stanciu – SJUT sectia Psihiatrie Cronici Gura Ocniței.

 

5840 More posts in ACTUAL category
Recommended for you
11 AUGUST 2020, COVID-19 – VEZI SITUAȚIA DIN DÂMBOVIȚA

În ultimele 24 de ore, sub autoritatea Instituției Prefectului, peste 300 de politiști din cadrul...