Noua Lege a salarizării continuă să provoace nemulțumiri chiar în rândul celor care, zi de zi, fac să funcționeze unele dintre mecanismele esențiale ale statului. După angajații din Sănătate, Educație sau administrație, Federația Sindicatelor din Ministerul Muncii atrage atenția asupra situației personalului din instituțiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.

Reacția vine într-un moment critic pentru proiect. O nouă rundă de negocieri purtată marți, la Cotroceni, de președintele Nicușor Dan cu Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz și Kelemen Hunor s-a încheiat fără un acord. În aceste condiții, șansele ca legea să parcurgă toate etapele până la termenul de 31 august sunt tot mai reduse, iar de îndeplinirea acestui jalon din PNRR depinde o tranșă de aproximativ 770 de milioane de euro.

Dincolo însă de calculele politice și de presiunea termenelor europene, sindicatele pun pe masă o altă problemă – oamenii asupra cărora se vor răsfrânge efectele viitoarei legi.

Federația Sindicatelor din Ministerul Muncii respinge menținerea proiectului în forma actuală și vorbește despre o situație pe care o consideră profund dezechilibrată. Angajații din Inspecția Muncii și inspectoratele teritoriale de muncă, casele de pensii, ANOFM, Inspecția Socială, ANPIS, ANES, INEMRCM, ANPDCA și ANPDPD se numără, susține Federația, printre cei mai slab remunerați din sistemul public, raportat la nivelul studiilor, responsabilităților și complexității activității.

Mesajul sindical este cu atât mai apăsat cu cât acești oameni lucrează tocmai în instituțiile care gestionează unele dintre cele mai sensibile relații dintre cetățean și stat, pensii, prestații sociale, ocuparea forței de muncă, protecția drepturilor copilului și ale persoanelor vulnerabile, egalitatea de șanse sau respectarea legislației muncii.

Federația vorbește despre trei probleme structurale care, în opinia sa, nu mai pot fi ignorate în negocierea noii legi.

„Nivelul de salarizare rămâne, de ani de zile, la limita inferioară a grilei aplicate ministerelor și instituțiilor din subordinea, coordonarea sau autoritatea acestora, deși activitatea desfășurată privește exercitarea unor atribuții de autoritate publică – pensii, prestații sociale, ocuparea forței de muncă, inspecția muncii, egalitatea de șanse, expertiza capacității de muncă și protecția drepturilor copilului și ale persoanelor cu dizabilități.”

Sindicaliștii reclamă astfel o discrepanță între responsabilitatea efectivă a acestor funcții și locul ocupat de ele în ierarhia salarială a statului.

„Este nedrept ca personalul cu efecte directe asupra drepturilor sociale ale milioanelor de cetățeni să fie remunerat sub nivelul altor structuri publice cu responsabilități comparabile.”

O a doua problemă este lipsa de personal. Federația susține că instituțiile funcționează cu un număr de posturi ocupate mult sub necesarul real, iar sarcinile nu au scăzut odată cu efectivele. Dimpotrivă.

„Deficitul de personal, semnalat repetat de FSMM, rămâne nerezolvat și se adâncește: instituțiile funcționează cu un număr de posturi ocupate tot mai insuficient față de volumul real de activitate, ceea ce suprasolicită personalul existent și afectează capacitatea administrativă și calitatea serviciilor publice.”

În același timp, volumul și complexitatea muncii au crescut pe fondul modificărilor legislative succesive. Fiecare schimbare de legislație în domeniul muncii și protecției sociale înseamnă, arată Federația, proceduri noi, recalculări, instruiri și responsabilități suplimentare pentru aceiași angajați.

„Volumul de activitate a crescut constant, generat de frecvența ridicată a modificărilor legislative din domeniul muncii și protecției sociale, fiecare presupunând reinstruire, recalcularea drepturilor și adaptarea procedurilor – sarcini suplimentare fără recunoaștere corespunzătoare în salarizare sau în schema de personal.”

Tocmai aici se concentrează frustrarea exprimată de sindicaliști, instituțiile sunt chemate să aplice tot mai multe politici publice, cu oameni insuficienți și responsabilități în creștere, fără ca această evoluție să fie reflectată și în salarizare.

Federația avertizează că o lege care nu corectează aceste dezechilibre riscă nu doar să păstreze problemele existente, ci să le agraveze.

„Un proiect de lege care nu corectează aceste dezechilibre, ci riscă să le agraveze, transmite angajaților din sistemul MMFTSS un mesaj inacceptabil: mai multă activitate, mai multă responsabilitate și mai multe schimbări legislative de gestionat, în condițiile unei salarizări rămase la coada ierarhiei instituțiilor publice.”

Sindicaliștii cer revenirea la un dialog real, corectarea coeficienților de salarizare pentru funcțiile publice și personalul contractual din sistem și recunoașterea, prin lege, a complexității și responsabilității muncii desfășurate.

Mesajul final este, de altfel, mult mai larg decât o simplă revendicare salarială:

„Cei care administrează sistemul de protecție socială al României merită, la rândul lor, stabilitate instituțională, resurse umane suficiente și o salarizare corectă.”

În timp ce negocierile politice pentru Legea salarizării se împotmolesc, lista categoriilor profesionale care contestă proiectul se mărește. Sindicatele din Educație au respins, la rândul lor, propunerile privind salarizarea, iar organizații din administrație, Sănătate și Asistență socială au formulat critici și au anunțat inclusiv pregătirea unor noi acțiuni de protest.