Suntem conectați tot timpul. Știm deja ce fac prietenii noști, fără a-i fi întrebat, pentru că vedem asta pe toate platformele online. Avem nevoia de a expune ce facem, unde suntem, ce mâncăm, de cine suntem însoțiti, avem nevoia  de a ști ce fac ceilalți. Un fel de cerere-ofertă rapidă, recompensatorie.

Piramida lui Maslow începe cu nevoile fiziologice primare (de supraviețuire): apă, hrană, adapost. Cel de-al doilea nivel este dedicat nevoilor de siguranță personală, nivelul al treilea este nivelul nevoilor sociale și de apartenență, cel de-al patrulea nivel este cel al nevoii de recunoaștere socială, în vreme ce ultimul nivel este nivelul autorealizarii, al dezvoltării personale. Astăzi, însă, această ierarhie pare să se fi schimbat, iar noua „configurație arată că, pe lista elementelor vitale pentru societatea de astăzi, s-a strecurat cumva și… Internetul.
În realitate, multe dintre vulnerabilitățile noastre și din nevoile emoționale neîmplinite se identifică în relația cu social media. Realitatea este uneori atât de săracă sau  dureroasă, încât nu putem sau nu știm să îi facem față, sau avem nevoie de apreciere și validare externă pentru comportamentul nostru. Uneori, dacă nu mai găsim bucurie și conectare în viața noastră, mediul online poate să pară o soluție la îndemână. Este ca o metodă de a scăpa, de a fugi de realitate. Internetul ne oferă iluzia unei vieți sociale bogate; socializăm mai repede și ușor, cu o investiție minimă de timp și de efort. Cu siguranță avem nevoie de socializare și de relaționare, relațiile bune sunt un predictor al stării de bine și al sănătății mentale. Dar acestea presupun interacțiune autentică, directă, timp investit, atenție la nevoile celuilalt și reciprocitate, ceea ce mediul online nu ne oferă. Utilizăm conectarea pentru că suntem validați (atât individual, cât și comportamental) aproape instantaneu, fără a depune un efort real.

Social media ne oferă posibilitatea de a ne crea o altă imagine, imaginea ideală despre propria persoană, și ne oferă mediul potrivit pentru a susține comparațiile sociale.

Uneori, acestea nu au o bază reală (sunt doar proiecțiile altor persoane în mediul online) și, din nefericire, sunt comportamente care susțin simptomele depresiei și ale anxietății. Fie că ne comparăm fizic cu imaginile de pe Internet, acceptate social, sau că ne comparăm relația de cuplu aflată în impas cu toate imaginile cuplurilor fericite din online, toate acestea ne creează un sentiment de inadecvare și susține credința că viața bună înseamnă o viață fără greutăți, înseamnă să fim perfecți, tot timpul fericiți. Ni se induce sentimentul că emoțiile acceptate sunt doar cele de bucurie, de exaltare sau entuziasm. Toate acestea influențează modul în care ne raportam la noi și la cei din jur, pentru că ne creează sau mențin starea de nefericire și de nemulțumire față de viața reală.

Putem vorbi despre un fenomen de dependență când acest comportament ne influențează negativ viața socială. Dacă simțim nevoia de a importaliza tot ce este în jurul nostru pentru a posta online (de la ce mâncăm, la ce vedem, ce facem și ce simțim), dacă verificăm conturile noastre în fiecare moment de pauză,  dacă întrerupem frecvent  activitatea pentru a  ne verifica  activitatea online, dacă pierdem noțiunea timpului și amânăm lucrurile pe care trebuie să le facem pentru a sta online, sau dacă ceea ce se întâmplă online ne afectează viața offline, atunci avem șanse mari să existe o dependență de social media.

Ce putem face?

E nevoie să analizăm care sunt motivele pentru care accesăm rețelele de socializare. Înainte de orice decizie de a ne schimba comportamentul online, trebuie să înțelegem ce  nevoie  se ascunde, de fapt, în spatele dorinței și urgenței de a posta ce facem, ce gândim, unde suntem.

Ce nevoie neîndeplinită mă face să fiu mereu conectat?

Ce vreau să obțin atunci când postez poze cu mine?

Care este motivul pentru care pierdem noțiunea timpului atunci când suntem conectați?

 De asemenea, e nevoie să fim atenți la următoarele capcane:

! Majoritatea știrilor sunt axate pe 3 emoții bazale : revoltă, furie, frică, pentru că acestea au impactul emoțional urmărit. Astfel, putem percepe realitatea în mod distorsionat, fără a vedea și  partea plină a paharului.

! Majoritatea pozelor pe care și le pun oamenii (femeile, în special) sunt editate. E o psihoză în masă a eu-rilor noastre ideale. Astfel, poți intra într-o falsă competiție –  te compari cu cei care nici ei nu sunt ca ei însiși.

! Excesul de social media distruge atenția și concentrarea.  Designul e făcut cu fix această intenție – să te țină conectat, în căutarea urmatoarei doze de dopamină – o știre  devastatoare, un filmulet amuzant, totul într-o înlănțuire fără sfârșit.

! Cunoașterea este grav afectată dacă acesta este  singura sursă, multe articole chiar din știința sunt rezultatul jurnalismului de senzație – au titluri doar ca sa-ti capteze atenția, informațiile sunt scoase din context și manipulate pentru a da senzația de nou și de „n-o să-ți vină să crezi”.

Violeta Constantin,

psihoterapeut cuplu și familie, asistent social principal