CÂND NU TOTUL ESTE DESPRE ALEGERI – ALEXANDRA MARINESCU

CÂND NU TOTUL ESTE DESPRE ALEGERI – ALEXANDRA MARINESCU

Zilele trecute am fost pusă într-o situație extrem de similară cu ceea ce se întâmplă astăzi, la nivel macro, în lume. Pe scurt, sunt servită cu un ceai și întrebată dacă sunt o consumatoare înrăită a acestei băuturi sau dacă, pur și simplu, o aleg în locul cafelei când nu am altă opțiune. Pentru o secundă m-am simțit pusă în fața unei alegeri extrem de importante, apoi mi-am revenit și am dat curs unei discuții mai lungi. Astăzi am hotărât să și scriu despre concluziile pe care le-am tras. Am făcut în minte o retrospectivă și mi-am dat seamă că, de-a lungul timpului, încă de la cele mai fragede vârste suntem puși să alegem.
Mai întâi culoarea preferată, căci să ne placă mai multe ar fi imposibil; apoi animalul cel mai iubit, fructul favorit. Toate acestea se întâmplă de la grădiniță – eu una îmi aduc aminte cu exactitate răspunsurile pe care le dădeam atunci când doamnele educatoare mă întrebau ce prefer. Mai apoi, la școală, eram întrebați despre familie, despre materii. Mama sau tata? Româna, matematica, poate limba engleză? Dar cel mai bun prieten? Încă de mici am fost puși să alegem și, cumva, consider că răspunsul ne-a influențat viața. La opt ani îmi plăcea limba română pentru că cifrele mă zăpăceau și spunând asta cu voce tare, confirmând-o în fața altora, care la rându-le au luat-o de bună, încă din ziua aceea m-am dezis de matematică. Desigur, exagerez lucrurile pentru a putea sublinia cât de bine pot acest punct de vedere. Mă întreb, dacă aș fi spus că fizica este cea care mă atrage, lucrurile ar fi stat altfel? Profesorul de fizică m-ar fi ajutat mai mult? Meditațiile la această materie ar fi fost o prioritate? Olimpiada și concursurile naționale de fizică ar fi fost asemenea celor de limbă maternă; frecvente și cu rezultate mulțumitoare? Poate că nu, căci înclinațiile probabil că sunt native, însă dacă răspunsul meu a fost un factor de influență?
Pot să înțeleg unele lucruri, însă în fața altora am îndoieli. Alegerea celei mai bune prietene m-a făcut să pierd o alta. Astăzi nu mai țin legătura cu niciuna dintre ele. Dacă aș fi rostit alt nume, oare ce s-ar fi întâmplat? Crescând, mi-am dat seama că toate întrebările astea, pe care îndrăznesc să le numesc stupide, căci uneori chiar nu le văd rostul, nu fac altceva decât să ne facă cifre în niște statistici. Care e părerea ta vizavi de anumite orientări sexuale? Trebuie să alegi. Nu poți fi nici tolerant, nici indolent, ești fie pro, fie contra. Exemplele pot continua. Băutorii de cafea îi blamează pe cei de ceai, apartenența la o anumită religie naște, adesea, conflicte. De politică nici nu vreau să discut; apolitismul este considerat calomnie.
Bineînțeles, poziționarea noastră pe unul sau, din contră, pe celălalt front, alegerea unor anumite “tabere”, vin la un moment dat natural, firesc. Ceea ce vreau să spun este că impunerea luării anumitor decizi poate afecta câteva calități umane. Adulții de astăzi critică incertitudinile celor tineri, sunt categorici și au păreri greu de demontat în legătură cu numeroase subiecte. A prefera și ceaiul și cafeaua, a-ți iubi egal părinții, a nu putea alege între mere și pere, a fi la fel de bun prieten și cu Ana și cu Maria, este perfect normal.

E păcat că uneori suntem puși sau pur și simplu alegem să vedem în alb și negru, când în lume sunt atât de multe nuanțe frumoase de gri.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște