România este un tărâm atemporal, în care de multe ori avem impresia că timpul a încremenit și la fel și metehnele. Și, ca un făcut, de fiecare dată când ne hazardăm să spunem că nimic nu ne mai poate uimi, apare ceva, care ne dovedește că mereu se poate mai mult, sau mai rău..

„Săptămâna aceasta, deci în octombrie 2021, Parlamentul a votat respingerea proiectului de lege prin care anul 2020 ar fi trebuit să fie declarat Anul Promovării Lecturii. Asta în contextul în care anul 2019 a fost Anul Cărții, iar ultima măsură care să sprijine piața de carte a fost luată în 2015, atunci când am depus un amendament la Codul Fiscal prin care am redus TVA pentru cărți și alte produse culturale la 5%.

Într-o guvernare atemporală, interimară și anticulturală, cu un guvern la granița dintre a fi și a nu fi, ca pisica lui Schrödinger, demis și propus în același timp, asemenea momente nu ar mai trebui să ne mai mire. Oricum, vorba unei anecdote de pe vremuri: când va veni sfârșitul lumii aș vrea să mă prindă în România. Aici, toate lucrurile ajung mai târziu„, scrie într-o postare, deputatul social democrat Ionuț Vulpescu.

AUTOR: F.S.