Vă spuneam într-un articol trecut că obișnuiesc să le arăt celor din jurul meu atât cât vreau să știe și că nu de multe ori am oferit oamenilor posibilitatea de a mă cunoaște într-atât încât să devin vulnerabilă în fața lor. Cu toate acestea, însă, am momente de sinceritate deplină în care aleg să mă deschid asemeni unui atlas cu pagini groase, pline de informații noi. Fără vreo urmă de laudă vă spun că nu mi s-a întâmplat niciodată să dezamăgesc. Ba chiar într-una din zilele trecute aveam o discuție cu cineva și îi povesteam însuflețită de o pasiune pe care am încetat cu mulți ani în urmă să o mai alimentez dar care, cumva, a găsit modalitați să mă urmărească chiar și în prezent. Persoana cu care vorbeam mi-a spus ferm că nu încetez să o surprind.

Și-atunci am realizat că nici măcar eu nu mă cunosc îndeajuns de bine și că până și eu mă confrunt cu situații în care mă las surprinsă de atitudinea și de comportamentul meu. Mi-au trebuit mulți ani și multe drame, a fost nevoie de sacrificii, de nopți nedormite, de relații toxice, de iubiri eșuate și de prietenii încheiate înainte de termen pentru a învăța că eu contez, că eu sunt importantă și mai ales că eu sunt cea care trebuie să se mândrească cu mine. Cu mine inteligentă, frumoasă, empatică, faină, copilăroasă și matură deopotrivă, comunicativă, sinceră, bună, darnică, volubilă, curajoasă, iubitoare, harnică și mereu deschisă la tot ce e nou. Am învățat în timp că toate aceste calități îmi rămân chiar dacă, din când în când, sunt și neîndemânatică, grea de cap, chiar dacă nu arât mereu bine, chiar dacă uneori sunt și răutăcioasă, și egoistă, și temătoare din cale afară.

Privind în urmă și conștientizând contextul, cred în mine. Am credința că am ajuns aici cu un scop și că n-am irosit aceste minunate calități pe care Dumnezeu le-a zămislit în mine și cu care m-a trimis în viață. Desigur că am greșit și că în loc să le dezvolt am dat naștere și altora – mai puțin bune sau de-a dreptul teribile, dar astăzi simt că e ok. Este în regulă să fiu din toate câte puțin. Ba chiar viața însăși mi-a demonstrat că cu cât suntem mai pregătiți în mai multe domenii, cu atât vom aveam mai mult de câștigat.

Sunt plină de surprize. Sunt cea care te va lăsa să pici pentru a putea învăța și tot cea care te va ajuta să te ridici mai puternic, sunt cea cu care vei putea vorbi despre familie, despre mașini, despre tot ce ne înconjoară, dar și despre tot ceea ce nu putem vedea decât cu ochii minții și cu cei ai sufletului. Sunt aceeași din alte vieți, pregătită pentru tot ceea ce a fost și totuși atât de nepregătită pentru tot ceea ce urmează să trăiesc.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.