Dacă istoria vieții noastre ar fi un mare album foto și din când în când l-am deschide și ne-am uita prin el, am vedea, cu teribilă nostalgie, chipuri și evenimente, întâmplări și momente ce ne-au umplut viața, dar care au rămas vii în inimile noastre. Chiar dacă unii din cei de acolo nu mai sunt printre noi, ci au plecat dincolo, în fabuloasa veșnicie, totuși, fire nevăzute și puternice ne leagă încă de aceștia, amintindu-ne de bucuria și de plinătatea prezenței lor.

Astăzi este una din acele zile în care-i pomenim pe ei, cei plecați în veșnicie, dar niciodată din inimile noastre. Este o zi de celebrare a prieteniei, a recunoștinței și a tot ceea ce ne leagă de ei, dar și un timp de reuniune și de comuniune în inima cea mare și iubitoare a Tatălui ceresc, prin rugăciune. Chiar de nu mai sunt fizic cu noi, ci numai prin iubire, totuși, prin viața și chiar prin absența lor ei ne îndeamnă să prețuim clipele trăite, să ne bucurăm de fascinanta realitate a prieteniei, să iubim, să fim mereu mai buni ca ieri și să ne umplem inimile numai cu bine, bucurie, bunăvoință și dăruire.

Adică, cu ceea ce rezistă trecerii spre Dincolo. Cu singura comoară pe care o putem lua cu noi – iubirea și numai iubirea. Pentru că suntem numai cât iubim și ce iubim se face scară spre cer, iar iubirea este singura bogăție pe care nici măcar moartea nu o poate răpi, strica sau altera!

Da, astăzi este o celebrare a iubirii, a iubirii pentru cei ce au plecat dincolo fără să părăsească o clipă sufletele noastre. Este o zi a pregustării acelei neînserate lumini, o zi de bucurie a regăsirii în comuniunea credinței, o zi de întâlnire cu cei ce sunt pururi vii, o zi de amintire frumoasă și tandră.

Părinți, bunici, soți sau soții, prieteni, ori cunoscuți… cu toții sunt astăzi mai prezenți spiritual decât au fost ieri, pentru că ne gândim la ei și-i pomenim în rugăciune, înaintea Domnului care este numai iubire, pe ei, pe toți cei plecați mereu mai devreme, mereu când nu ne așteptam, mereu când credeam că nu se poate.

Au plecat, dar nu ne-au părăsit! Au plecat, dar au rămas în iubirea și amintirea noastră, în sufletele și în viețile noastre!

Să ne împărtășească tuturor, Bunul Dumnezeu, bucuria comuniunii intense și înțelepciunea de a fi mereu pururi vii prin iubire, dăruire și bunăvoință! Veșnică să le fie pomenirea, din neam în neam!

PR. DR. IONUȚ GHIBANU,  VICAR EPARHIAL AL ARHIEPISCOPIEI TÂRGOVIȘTEI