Instituțiile de cultură nu sunt entități cu scop patrimonial, subliniază fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu. Social democratul a susținut, astăzi o declarație politică, în Parlament, în cadrul căreia, pornind de la situația teatrelor din București, a atras atenția asupra unui fenomen îngrijorător, monetizarea culturii. Un lucru cu atât mai grav cu cât statisticile culturale ilustrează faptul că doar românii cu venituri medii sau mari mai au acces la actul cultural, atrage atenția Vulpescu.

„Sub acoperirea unei pretinse „reforme”, instituțiile de cultură aflate în subordinea Primăriei Capitalei și a Consiliului General al Municipiului București au fost supuse în ultimii doi ani unui atac continuu, care n-a făcut altceva decât să le șubrezească. Pe modelul observat la unele administrații liberale din țară, care au desființat instituții culturale, mai întâi s-a încercat comasarea mai multor teatre, fără ca cei care au propus acest lucru să realizeze că nu este posibil să împarți același personal între mai multe teatre, având în vedere că piesele se joacă în aceleași zile și aproximativ la aceleași ore. Când planurile privind comasarea au eșuat, deoarece s-au dovedit a fi nerealiste și, pe alocuri, chiar nelegale, s-a trecut la pasul următor, și anume îndepărtarea managerilor incomozi prin evaluări a căror corectitudine lasă de dorit. Mulți dintre cei îndepărtați abuziv au contestat în instanță demiterea lor și unii au obținut deja decizii favorabile. Cu toate acestea, Primarul General ignoră deciziile date pe fond de instanțele de judecată și continuă să își aplice planul, fiind recent aprobate Caietele de obiective elaborate în vederea organizării și desfășurării concursurilor de proiecte de management.

Din analiza sarcinilor impuse viitorilor manageri în Caietele de obiective, putem observa că în viziunea administrației Nicușor Dan teatrele nu sunt instituții culturale, al căror obiectiv ar trebui să fie realizarea actelor culturale de calitate, la cele mai înalte standarde, ci sunt asemuite unor societăți comerciale, care trebui să urmărească profitul, să limiteze cheltuielile și să maximizeze veniturile. Astfel, celor ce vor fi unși manageri, pentru că avem toate indiciile să presupunem că în multe cazuri nu va fi vorba despre un concurs corect, li se cere să eficientizeze cât de mult pot costurile, iar fiecare premieră să rămână în repertoriul instituției minimum 50 de reprezentanții și, în același timp, să își crească cât de mult pot veniturile proprii. Aceste cerințe vor face ca teatrele să se transforme tot mai mult din instutiții de cultură în spații de divertisment, deoarece vor fi obligate să se orienteze către spectacole din ce în ce mai comerciale și să renunțe la spectacolele de nișă și la cele experimentale. Totodată, viitorilor manageri li se cere să devină cât mai creativi în obținerea de noi surse de finanțare, iar focusul lor nu va mai fi unul cultural, ci unul pecuniar.

Statisticile culturale ne arată o realitate îngrijorătoare: . Obiectivul instituțiilor de cultură finanțate de la bugetul public, fie el central sau local, nu trebuie să fie monetizarea culturii. Managerilor teatrelor bucureștene ar trebui să li se ceară să umple sălile de spectacole pentru ca tot mai mulți bucureșteni să poată lua contact cu actul cultural-artistic de calitate, și nu să vândă cât mai multe bilete, astfel încât să obțină venituri cât mai mari. Scopul instituțiilor publice de cultură trebuie să fie acela de a face accesibil actul cultural unui număr cât mai mare de persoane, nu acela de a obține venituri pentru administrația locală.
Condamn cu fermitate SRLizarea teatrelor bucureștene și solicit administrației Nicușor Dan să reevalueze rolul instituțiilor culturale în societate”, subliniază fostul ministru al Culturii.

AUTOR: F.S.