Originară din Târgoviște, scriitoarea Ana Barton, un Om înainte de toate, care are darul de a da viață și căldură cuvintelor, transmite un gând cititorilor Dâmbovițeanul.com, cu ocazia Sfintelor Paști.

Noi, cei care îi cîntăm luminii învierii

Vremurile ne vîntură sufletele și ni le-nfioară, ne duc departe sau ne fac să fim departele, ne-ntunecă inimile și ne tulbură gîndurile, însă noi, noi sîntem cei care ne adunăm în fiecare an în jurul bisericilor și-i cîntăm luminii învierii.

Este o formă unică a lui „împreună”, aceea în care biserica se manifestă în accepțiunea termenului „basilica” de „comunitatea credincioșilor”, la scara unei țări întregi. Și felul în care oamenii se pregătesc de Paști, își primenesc inimile și trupurile, postesc, nu țin diete, își mărturisesc greșelile și li se deschide poarta cuminecării, retrăiesc istoria mîntuirii la deniile din Săptămîna Mare și pregătesc bunătățile celei mai mari sărbători a creștinătății: Învierea Domnului. În toate este grijă pentru suflet, pentru trup – căci noi, în viață fiind, avem a ne-ngriji de amîndouă –, pentru cei iubiți și iubitori ai noștri, pentru aproapele și pentru departele nostru.
De unde ni se-ndreaptă nouă vremurile, oameni dragi? Păi, de la Dumnezeu și de la noi, căci și noi avem partea noastră de făcut, anume să ne-ngăduim mai mult unii pe alții, să fim atenți unii la alții, să ne sprijinim reciproc, iar asta în fiecare zi, nu doar de sărbătorile cele mari. Dar, pe de altă parte, e firesc să fim mai generoși și mai blînzi în preajma marilor sărbători, căci sufletele ni se-nmoaie și ni se luminează.

Să păstrăm, dară, inima caldă ca un miez de cozonac scos din cuptor a Paștilor în fiecare zi de-acum înainte și să ne-amintim cînd ne uităm în ochii oamenilor că în fiecare an, de Paști, cu o lumînare căreia cu atîta grijă îi ocrotim lumina ca s-o ducem în casele noastre, împreună-cîntare luminii sîntem, Împăratului Slavei, Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii.

AUTOR: F.S.