You are currently viewing ȘTIȚI CE SE SPUNE DESPRE STELELE CĂZĂTOARE! – ALEXANDRA MARINESCU

ȘTIȚI CE SE SPUNE DESPRE STELELE CĂZĂTOARE! – ALEXANDRA MARINESCU

Nu am știut niciodată prea multe despre astrologie, însă de când mă știu am adorat să privesc stelele. Iubesc să mă uit în nopți târzii pe cer, departe de lumina artificială care ne deranjează – atât pe mine, cât și pe ele. Îmi place să petrec ore în șir urmărindu-le pâlpâitul și de câteva ori am fost atât de norocoasă încât să le văd pe unele dintre ele picând. Le dau uneori nume și îmi imaginez povești de dragoste între ele. Singura poezie pe care am scris-o vreodată vorbește despre acest obicei el meu. Într-adevăr, nu am știut niciodată prea multe despre astrologie, însă de când mă știu ador să privesc stelele.
Îmi place să cred în zodii. Desigur, nu sunt maniacă și nu îmi ghidez existența după ce îmi prezice horoscopul, însă cred cu tărie că o parte din sufletul meu are nevoie de lucruri mai puțin tangibile. Și-apoi.. ați privit vreodată cerul într-o zi senină de mai? Ați urmărit vreodată mișcarea lentă a norilor? V-ați imaginat că aceștia capătă anumite forme? Un joc al copilăriei care, din când în când, ar trebui să fie jucat și de adulți.
Soarele blând al dimineții înseninează orice stare mohorâtă a sufletului. Trebuie doar să crezi!
Așa gândești când te prefaci femeia fatală în timp ce singurul tău adevăr este acela că imaginea perfectă pe care o afișezi nu este decât o deghizare. Așa te comporți, dai nume stelelor și ești îndrăgostită de cer, când în esență nu ești decât un copil crescut puțin mai mare. Așa ești când, indiferent de zâmbetul larg, în suflet nu-s toate roz. Nesiguranță, neîncredere, slăbiciune, ezitare, singurătate, dar parcă toate capătă alte forme atunci când, râzând, îți imaginezi povești de dragoste între astre. Și cu toate că oamenii au fost și vor rămâne veșnic bucuria ta, te refugiezi din când în când departe de lumina artificială și lași luna să îți țină companie. N-am întâlnit niciodată un om care să aibă nevoie de atât de multă afecțiune, n-am înțeles niciodată cum, avidă după lumină, aleg uneori să mă retrag în întunericul propriilor gânduri.
Să sari șotronul, să te stropești cu apă, să dansezi în ploaie, sa faci fețe amuzante în fața celor mici, să asculți muzică și să cânți versurile din tot sufletul, să rămâi copil. Și chiar dacă nu ai nici cea mai mică idee despre astrologie, să privești, măcar din când în când, stelele, cu puțină răbdare vei avea norocul să vezi unele dintre ele picând. Știți ce se spune despre stelele căzătoare, nu?

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.