Duminică,  au loc alegeri anticipate în Germania,  într-un context extrem de tensionat atât intern, cât și extern. Social-democrații cancelarului Olaf Scholz sunt creditați cu locul al treilea, în jur de 16%, la mare distanță de conservatori, care sunt în frunte cu 30 de procente. Cea mai mare problema însă, potrivit analiștilor, este avansul Alternativei pentru Germania, formațiune etichetată drept extremă dreapta, care, după cum arată sondajele, ar urma să se plaseze pe locul al doilea.

Alegătorii sunt chemați la urne cu șapte luni mai devreme decât era prevăzut, ca urmare a colapsului coaliției de guvernare din noiembrie.

Alegerile anticipate s-au desfășurat de trei ori până acum în istoria Republicii Federale Germania: în 1972, 1983 și 2005. În 1972, cancelarul Willy Brandt, liderul SPD, a solicitat un vot de încredere în Bundestag din cauza scăderii sprijinului pentru politica sa externă („Ostpolitik”). Brandt a pierdut votul, așa cum intenționase, dar a fost reales cancelar federal la noile alegeri.

În 1982, Helmut Schmidt, cancelarul SPD, a pierdut sprijinul majorității parlamentare din cauza neînțelegerilor cu privire la politicile economice și de securitate. În urma unui vot de cenzură constructiv, Helmut Kohl, liderul CDU, a devenit cancelar federal. Pentru a-și consolida legitimitatea, Kohl a solicitat imediat un vot de încredere în Bundestag și a fost confirmat în funcție la alegerile anticipate.

În 2005, cancelarul Gerhard Schröder (SPD) a pierdut un vot de încredere cerut de el însuși. Alegerile ulterioare, câștigate de CDU/CSU, au deschis calea celor 16 ani de guvernare ai Angelei Merkel.