Biserica Ortodoxă folosește calendarul iulian, care a fost adoptat în perioada Imperiului Roman și care a rămas în vigoare pentru o parte din țările ortodoxe, inclusiv România. În anul 1582, Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, care avea ca scop corectarea decalajului dintre anul solar și cel calendaristic. În urma acestei reforme, majoritatea țărilor catolice și protestante au adoptat calendarul gregorian, dar țările ortodoxe, printre care și România, au păstrat ritul iulian pentru sărbătorile religioase.
Astfel, Crăciunul pe rit vechi se celebrează pe 7 ianuarie, iar această dată are o semnificație profund religioasă, fiind ziua în care se naște Mântuitorul Iisus Hristos, conform tradiției ortodoxe.
1. Postul Crăciunului pe rit vechi
Înainte de Crăciunul pe rit vechi, credincioșii țin post timp de patru săptămâni, similar cu postul de dinaintea Crăciunului pe rit nou. Postul este marcat prin abstinență de la carne și produse de origine animală, iar mesele sunt mai simple, cu preparate din legume, fructe și alimente de post. În această perioadă, credincioșii se pregătesc spiritual pentru sărbătoarea nașterii lui Iisus Hristos, reflectând asupra învățăturilor religioase și adâncindu-și relația cu Dumnezeu.
2. Colindatul pe rit vechi
Colindele sunt o tradiție importantă în România, iar în zonele în care se serbează Crăciunul pe rit vechi, colindele au o semnificație aparte. Grupurile de copii și tineri colindători merg din casă în casă, cântând colinde care povestesc despre nașterea lui Iisus și despre frumusețea sărbătorii. Colindele sunt, de obicei, diferite față de cele cântate de obicei în perioada Crăciunului pe rit nou, iar în unele zone ale țării se păstrează versuri și melodii vechi, ce au fost transmise din generație în generație.
În unele regiuni, se colindă și pe 6 ianuarie, în ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Boboteaza, eveniment ce marchează Botezul Domnului.
3. Obiceiul „Viflaimului”
În anumite zone, se păstrează tradiția „Viflaimului”, un obicei specific mai ales în Moldova. Tinerii sau copiii se adună în grupuri și încep să joace rolurile personajelor biblice, recreând scena nașterii lui Iisus Hristos. Aceasta este o formă de teatru popular, în care se joacă nașterea Mântuitorului, cu Maria și Iosif, cu păstorii și Magii care aduc daruri. Viflaimul este o modalitate de a transmite valorile religioase într-un mod viu și interactiv.
4. Masa de Crăciun și preparatele tradiționale
Ca în orice sărbătoare mare, masa de Crăciun este un moment special. Deși mesele sunt mai modeste față de cele din ziua Crăciunului pe rit nou, totuși nu lipsesc preparatele tradiționale. În multe zone ale țării, se pregătesc sarmale, cozonaci, piftie, cârnați și alte preparate care respectă regulile postului. De asemenea, pe masa de Crăciun se află și vinul fiert cu scorțișoară sau țuica fiartă, care adaugă o notă de căldură și convivialitate serii.
5. „Focul de Crăciun”
Un alt obicei interesant este aprinderea „focului de Crăciun”, un foc mare care se face în curtea casei sau în fața bisericii. Se spune că focul simbolizează purificarea și alungă spiritele rele. În unele zone, acest foc este și un prilej de adunare a comunității, iar oamenii se adună pentru a cânta, a povesti și a celebra în mod colectiv nașterea Mântuitorului.
6. Darurile de Crăciun
În tradiția Crăciunului pe rit vechi, darurile nu sunt oferite în aceeași manieră ca în Crăciunul pe rit nou. De obicei, acestea sunt mai modeste și sunt mai mult simboluri ale bunăvoinței și ale împlinirii unei tradiții. În trecut, darurile se făceau mai ales între apropiați sau familii, iar copiii primeau adesea fructe, nuci sau dulciuri.
Crăciunul pe rit vechi nu este doar o sărbătoare culturală și folclorică, ci are o profundă semnificație religioasă. Nașterea lui Iisus Hristos este celebrată cu multă evlavie și cu un mare respect față de tradițiile bisericești. De asemenea, aceasta este o perioadă în care credincioșii se împărtășesc și participă la slujbele religioase din biserici, care sunt adesea mai intime și mai austere decât cele din Crăciunul pe rit nou.
editor: IFA
