Lumea în care trăim este atât de frumoasă și de spectaculoasă încât unele locuri par desprinse dintr-o poveste. La Colombe d’Or, din Saint-Paul-de-Vence, pe Riviera Franceză, este în mod categoric un astfel de loc. Aici, înainte să te întrebi ce apare în meniu, ai toate șansele să te întrebi cine a pictat tabloul de lângă tine. Și, culmea, întrebarea poate avea un răspuns care îi face pe iubitorii de artă să se așeze mai bine pe scaun. Un detaliu interesant este că locul nu a fost conceput de la început ca marele restaurant artistic de astăzi, căci povestea începe mult mai modest, cu un café-bar și o terasă unde oamenii veneau doar să se destindă.

Totul începe în anii 1920, când Paul Roux, ajutat de soția sa, Baptistine, cunoscută drept Titine, deschidea un café-bar numit „Chez Robinson”. Era un loc simplu, cu terasă și atmosferă de cartier, unde oamenii veneau să mănânce, să stea la povești și chiar să danseze în weekend. În 1932, cei doi au transformat mica afacere într-o pensiune cu câteva camere și au numit-o „La Colombe d’Or”. Aici începe partea cu adevărat savuroasă. Paul Roux era foarte interesat de artă și a început să se împrietenească cu artiștii care ajungeau în Saint-Paul-de-Vence. În perioada dintre cele două războaie mondiale, satul devenise deja un loc căutat de pictori, atrași inclusiv de lumina extraordinară a regiunii. La Colombe d’Or le oferea artiștilor ceva foarte simplu, dar extrem de valoros: un loc unde puteau mânca, dormi și sta fără prea multe formalități. Uneori, artiștii nu aveau bani suficienți pentru cazare sau masă, așa că plata putea lua o formă neobișnuită: o lucrare de artă. În timp, pereții pensiunii au început să se umple de picturi, iar ceea ce fusese cândva un modest loc de popas s-a transformat într-o colecție spectaculoasă.

Printre artiștii care au frecventat La Colombe d’Or se numără Henri Matisse, Pablo Picasso, Georges Braque, Fernand Léger, Joan Miró și Marc Chagall. Mai târziu au venit Alexander Calder și César, iar lista poate continua cu artiști precum Arman, Yves Klein, Bernard Buffet, Jean-Michel Folon și Robert Combas. Iar dacă toate aceste nume nu sunt suficiente, trebuie spus că La Colombe d’Or a fost și un punct de întâlnire pentru scriitori și oameni din cinematografie. Jacques Prévert a devenit un apropiat al familiei Roux, iar Pablo Picasso și Prévert au avut o relație de prietenie strânsă cu Paul Roux.

Dar să revenim la pereți, pentru că aici lucrurile devin aproape incredibile. În restaurant și în spațiile sale se găsesc lucrări asociate unor artiști uriași ai artei moderne. Sursele oficiale menționează lucrări de Matisse, Picasso, Miró, Braque, Chagall și Léger, iar colecția s-a îmbogățit în timp cu opere de Calder, César și alți artiști. Pe terasă se află și o ceramică realizată de Fernand Léger, instalată în anii 1950. Un alt detaliu care mi se pare minunat este că arta nu se termină la ușa restaurantului. La piscină poate fi admirat un mobil de Alexander Calder, iar în colecție a intrat, în 2007, și o ceramică realizată de artistul irlandez Sean Scully. Și există chiar și o poveste simpatică despre Jean-Michel Folon. Artistul belgian, ajuns la La Colombe d’Or prin intermediul sculptorului César, a devenit un oaspete obișnuit al familiei Roux. El a realizat și celebra firmă colorată de deasupra intrării, reprezentând o porumbiță aurie care pare să-și ia zborul deasupra satului.

Ce face acest loc atât de inedit și de fascinant este că nu seamănă cu un muzeu în care mergi să privești operele de la distanță și să vorbești în șoaptă. Aici arta face parte din viața de zi cu zi, stă pe pereți, apare pe terasă, în grădină, lângă piscină și, probabil, te face să te uiți de două ori la locul unde tocmai ți-ai pus paharul. În fond, La Colombe d’Or nu pare să fi fost construită pentru a deveni celebră. A devenit celebră pentru că, timp de generații, a știut să păstreze ceva mult mai greu de cumpărat: prietenia dintre oameni, ospitalitatea și arta.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.