…îi cântăreau fiecare lacrimă și zâmbet și l-au găsit vinovat. Căzut la pământ, continuau să îl lovească pe la spate. Vorbeau de virtute, dar trăiau în cea mai neagră teamă. S-au bucurat de fiecare nedreptate ce i se făcea și au crezut cu tărie în biruința răului. Curioși din fire, îi măsurau suferința. Priveau în adâncul rănilor lui și nu-i mișca nimic. Se credeau iertați de toate lașitățile și fugile lor, fără a-și plânge nici măcar o clipă propria nimicnicie. Credeau într-un Dumnezeu naiv, superficial, neatent la ipocrizia lor interminabilă. Nu-I cunoscuseră privirea ce scruta adâncul lor mizerabil.
Îi adulmecau boala și, cu instinctul lor de fiare, așteptau momentul potrivit pentru a-i aplica lovitura de grație. I-a privit cu seninătate și cu blândețe. Fusese obișnuit de mic să fie trădat de cei ce îl îmbrățișau și îl sărutau asemenea lui Iuda.
Pentru o clipă, îl înduioșau lacrimile lor de crocodili sătui. Își revenea rapid. Rânjetul lor satisfăcut li se întindea pe față. Nu se puteau abține. Era șansa lui de a răbda teatralitatea dulceagă a slugii îndrăgostite de stăpânul cel aspru.
Ce nu știau ei era că toți, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge pe Cruce. Unii se vor da repede jos, bătând palma cu stăpânitorul lumii acesteia. Alții, mai slabi de înger, vor începe să se vaite și să blesteme. Foarte puțini, pătrunși de răbdare până la capăt, vor sesiza esențialul: nu poți ocoli la nesfârșit testul dragostei adevărate-a te lăsa în mâinile Tatălui, ca un Fiu.
Situat între două iertări, a noastră și a Lui, Postul Mare îi cheamă pe toți acasă. Perioadă a scrutării propriei vinovății și a eliberării de lanțul cel greu al păcatului, postul dezvăluie gândurile multor inimi. Mult prea preocupați de ceea ce mâncăm, uităm să fim atenți la ceea ce spunem. Respirația puturoasă a bolnavului ce se crede sănătos și indiferența celor care au impresia că pe ei nu-i privește Crucea ne va oferi spectacolul trist al omului ce se iubește doar pe el.

P. S. Nu vă mai fie frică de moarte, ci doar de felul în care vă va afla! Singuri în fața acestui moment al adevărului vom afla cine suntem, de fapt.

Pr. Prof. Alin Marian Pleșa, profesor al Seminarului Teologic din Târgoviște „Sfântul Ioan Gură de Aur „