Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, l-a readus, ieri, în fața publicului pe Alexandru Pătrașcu, autorul blogului „Despre operă”. Din anul 2014 acesta colaborează și la revista Opera din Marea Britanie, una dintre cele mai importante publicații muzicale din lume, înființată în anul 1950 de către George Lascelles, Earl of Harewood.

În ultimul episod din acest sezon, criticul muzical Alexandru Pătrașcu a explicat de ce nu crede în publicul fidelizat prin abonamente, nu prin judecăți de gust; unde greșește România când, deși este printre primele țări din UE în privința subvențiilor de la stat pentru bugetele instituțiilor de cultură, această generozitate e un indicator de contraperformanță economică și cum am putea moderniza managementul instituțiilor de spectacol, separând funcția executivă de cea artistică și orientând managementul către piloni de susținere prin fundraising și consultanță specializată.

“Ce mi se pare mie important la muzica clasică și la muzica de operă este că ele definesc identitatea noastră europeană. Muzica clasică și muzica de operă sunt un produs al Europei. Și, pentru noi, reprezintă o legătură cu această Europă, o legătură genetică. Faptul că George Enescu este un compozitor recunoscut în lume și faptul că avem, chiar dacă nu foarte multă muzică creată de George Enescu, și care, să zicem, e pusă pe picior de egalitate cu alte creații contemporane lui, e dovada clară că aparținem acestei Europe și că ținem la acest lucru. După părerea mea, în asta constă și justificarea de a aloca bani muzicii. Așa cum ținem la identitatea noastră națională, și înscriem în patrimoniul UNESCO plugușorul sau alte tradiții, e la fel de important să ne afirmăm și pe această cale, a muzicii, identitatea europeană, la care am aspirat în special în secolul XIX. Tot ce înseamnă România modernă înseamnă aspirație către Europa.”

AUTOR: F.S.