Mulți ani s-au așternut peste colaborarea mea cu o publicație online, iar trecerea lor a făcut posibilă apropierea mea de jurnalul virtual în care, negreșit, vă împărtășesc cu regularitate gânduri și sentimente, de parcă îmi sunteți prieteni vechi cu care, din când în când, stau într-o cafenea și vorbesc despre viață. Anul 2025 a debutat cu articole relativ impersonale și nu cred că printre rândurile acestora ați zărit-o pe cea cu care v-am obișnuit.

Totuși, astăzi este o zi specială și chiar dacă de-a lungul timpului v-am mărturisit că nu am dedicat niciodată un articol unei persoane, adevărul este că am scris, fără excepții, despre toți oamenii din viața mea. La un moment dat, v-am vorbit despre prietena mea. Prietena mea care, pe rând, a îmbrăcat haina unei femei de succes cu o agenție de turism, haina unei femei care excelează în traduceri, ori haina unei femei cu care, într-o zi, m-am urcat într-un tren.

Prietena mea, doamnelor și domnilor, cea pe care o admir din tot sufletul! Cea căruia i-am spus la un moment dat: „..trenurile vin și pleacă din și în toate direcțiile, căci noi suntem responsabili de itinerariul lor, iar urcarea și coborârea în și din ele este, de asemenea, responsabilitatea noastră.” Cea care mi-a răspuns: „..în trenul fericirii te urci din mers, fără bilet!”

Oamenii cu care ne intersectăm de-a lungul vieții, independent de durată, rămân cu noi – dacă nu în totalitate, parțial, prin amintiri, prin experiențe, prin sfaturi, prin felul în care obișnuiau să se comporte, să meargă, să vorbească. Am învățat în timp că nu este corect să ținem cu tot dinadinsul de oamenii care nu își mai găsesc locul în viața noastră și că trebuie să acceptăm că schimbările își pun amprenta atât peste ei, cât și peste noi. Eliberează-i pe ei, eliberează-te pe tine și fă loc celor ce abia așteaptă să facă, poate chiar și pentru puțin timp, parte din povestea ta.

Prietena mea este parte din mine, din viața mea, din fericirile, tristețile și nenorocirile prin care am trecut. O prețuiesc, o apreciez și, dacă va fi cazul, o voi elibera. Originea noastră ne spune că suntem nomazi, călători, făcuți să nu poposim prea mult în același loc. Dar totuși.. astăzi o rog să mai stea!

Prietenei mele nu îi place să iasă în evidență si promit că nu o să-i dezvălui numele niciodată. Legătura mea cu ea este una specială și consider că uneori, ce este de preț, trebuie ferit de ochii lumii. Oportunitatea de a-i oferi în dar aceste rânduri este suficientă pentru mine și sper că și pentru ea.

Draga mea, îți doresc să nu te oprești niciodată din visat! Rămâi blândă, iubitoare și curajoasă, sinceră, independentă, fără frica eșecului. Îndrăgostește-te cu toată ființa ta și dă frâu sentimentelor frumoase pe care le porți, încă de când te știu, cu demnitate – în suflet și pe chip. Învață să te privești cu înțelegere, să nu te mai judeci atât de aspru, să îți dai voie să greșești. Păstrează-mă în viața ta atâta timp cât consideri că merit și iartă-mă atunci când, scufundată de valurile vieții, te dezamăgesc!

Preferata mea, ai reușit! Ești exact așa cum trebuie să fii. Completă, demnă de admirat, o femeie de succes, o mamă ca nimeni alta, un om cum nu mai întâlnești în ziua de astăzi. Îți mulțumesc pentru toate discuțiile îmbrăcate în parfum de tutun și pentru toate momentele în care ai avut grijă de mine și de prietenia noastră!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.