Citeam zilele trecute un articol foarte interesant despre Uniunea Europeană. Greșesc. Era practic o părere extrem de bine conturată, argumentată, pertinentă și accesibilă, care îmbrăca cu succes forma unui material de presă. Defectul textului era unul ce, de fapt, nu ținea nicidecum de conținut, ci mai degrabă de suportul cu ajutorul căruia acesta era făcut public: un site de socializare foarte cunoscut, Facebook.
Am parcurs cu atenție postarea și, în speranța că primele comentarii sunt completări cu privire la autor, căci textul era semnat ca fiind preluat și cam atât, mi-am coborât ochii în josul paginii. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că, real, sunt oameni care consideră că Uniunea Europeană e o entitate malefică, al cărei prin scop este acela de a ne pierde identitatea, valorile, patriotismul, tradițiile și, în general, dragostea pentru propria țară, România.
Acum, eu nu vin să fac lumina, ci doar să trec în revistă niște lucruri deja știute, la îndemâna oricui. Țin minte că acum câțiva ani îmi formasem un obicei: la fiecare doua știri citite, indiferent de domeniul din care făceau parte, o a treia obligatoriu trebuia să fie de cultură generală. Așa am aflat numeroase informații care, mai târziu, fie m-au salvat din situații penibile, fie mi-au dat încredere în mine, fie m-au ajutat să rezolv lucrurile mai ușor. Desigur, de citit și de învățat mai sunt destule – și în permanență vor fi.
Ca urmare a celor umil menționate mai sus, va amintesc câte ceva despre controversata U.E. Uniunea Europeană, sau, după cum o arată și numele – unirea originarelor – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și a Oțelului cu Comunitatea Economică Europeană, este o fuziune economică, politică, social-culturală, dezvoltată și compusă din 28 state. Statelor fondatoare ale Uniunii, șase la număr, Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxemburg și Olanda, li s-au alăturat altele, ajungându-se la numărul curent. E ste bine de știut că odată ce țările aderă la tratat, ele renunță la o bucată din suveranitatea lor în vederea câștigării reprezentativității în instituțiile Uniunii.
România a intrat în Uniunea Europeană în anul 2007, de unde denotă faptul că aceasta a respectat criterii ca democrația stabilă, care respectă drepturile și libertățile cetățenilor, economia de piață funcțională, capabilă să facă competiție în cadrul Uniunii Europene, domnia legii, dar și acceptarea totală a obligațiilor survenite în urma acceptării ca membru, inclusiv legislația Uniunii, criterii stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993; anul înființării Uniunii Europene. Specialiștii au numit această mișcare, de-a lungul timpului, ca fiind una bine gândită, doritoare de pace și în continuă disponibilitate de a ajuta statele membre. Bineînțeles, tot mai multe țări care împartăsesc valoriile Uniunii au dorit sa facă parte din aceasta adoptând strategii similare.
Este de la sine înțeles că în interiorul U.E. vorbim despre o diversitate culturală, despre acceptare, despre valori comune, despre toleranță, dar și despre cunoașterea unor noi culturi și despre comunicarea între state. Acest lucru nu este nici malefic, nici îngrijorător pentru România. Identitatea culturală rămâne și, de multe ori, este chiar bine pusă în valoare în comparație cu cea a altor țări.
Recomandarea este rugămintea de a citi, de a studia o problemă înainte de a critica o părere referitoare la ea și de a nu ne lăsa înșelați de speculații. Comentariile despre care vă vorbeam mai sus, cele în care se considera că dacă te numești cetățean al Uniunii Europene nu te mai poți numi și cetățean român sunt asemeni exemplului următor: dacă esti fan AFC Chindia Târgoviște, nu poți fi și fan FC Barcelona.

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște