Pentru câți dintre noi reprezintă internetul un moft? Pentru prea puțini. Majoritatea românilor are acces la internet fără prea multe bătăi de cap și cu o sumă rezonabilă de bani. Desigur, nu vorbesc despre cei pentru care apa însăși reprezintă un lux, pentru cei pentru care lumina nu obișnuiește să vină decât de la soare sau pentru cei ce abia reușesc să pună, seara, o mâncare caldă pe masă. Vorbesc despre cei care își permit un abonament la cablu TV, cablu ce vine însoțit de internet. Vorbesc despre cei care au o situație materială cel puțin bună. Pentru ceilalți, promit să vă spun părerea mea într-un articol viitor; căci este revoltător ca în zilele noastre să existe foamete, să existe suflete către care nimeni să nu-și aplece ochii. V-ați prin, în mare, care este poziția mea vis-a-vis de cei încercați greu și dur de viață.
Subiectul de azi este, însă, altul.
Mă gândeam serile trecute la cât de ușor pot accesa o informație cu ajutorul internetului, la cât de banal este să caut un sensul unui cuvânt pe care nu-l înțeleg, o rețetă, adresa unui cabinet medical. Cât de simplu este să dai un mail, să te vezi cu cei plecați peste hotare. Mi-am dat seama că internetul ne ajută extrem de tare, ne scoate din situații dificile și uneori ne aduce mai aproape de cei dragi. M-am întrebat cum este în alte țări. Am exclus statele democratice și am căutat locuri în care accesul la informație este limitat, în care libera exprimare este îngrădită. Iată ce am aflat!
În Coreea de Nord, de exemplu, singurele site-uri ce pot fi accesate sunt atent verificate de guvern, iar cei ce pot avea acces la acestea nu sunt mulți la număr. China duce aceasta cenzură la rangul de abuz și utilizatorii chinezi pot lua contact cu informația numai după ce aceasta a fost trecută printr-un filtru atent. Specialiștii denumesc programul finanțat de guvernul chinez Great Firewall of China, făcând referire atât la grandioasa construcție, dar și subtilizând strategia pe care Partidul Comunist Chinez o adoptă.
Myanmar intră in rândul statelor cu o dezvoltată cenzură a interenetului. Aici atât presa scrisă, cât si cea online este puternic supravegheată si controlată și foarte putini oameni au acces în mediul online. Dacă asta pare absurd pentru România, unde totuși cenzura de acest tip nu este fruntașă, mai rău, în Cuba, oamenii de rând, cei care nu lucrează pentru guvern, nu pot încărca pe internet niciun fel de informație, iar singurele locuri din care pot accesa rețeaua sunt cele special amenajate, nicidecum din confortul casei lor.
Arabia Saudită este cunoscută pentru drastica cenzură pe care o impune. Oamenii nu au voie sa își exprime public apartenența la o altă religie decât cea musulmană, iar site-urile cu jocuri de noroc sunt strict interzise. Mai rău de atât nu poate fi decât în Iran, unde în cazul în care este adusă în discuție problema drepturilor femilor, utilizatorii pot fi închiși.
Nici Turcia nu reprezinta un model. În anul 2011 mai bine de 130 de cuvinte au fost scoase din mediul online și mai multe site-uri au fost blocate, toate astea fiind posibile cu ajutorul câștigului de cauză în instanță datorat folosirii în repetate rânduri a unui amendament din Codul Penal cu privire la fostul președinte Atatürk căruia, legal vorbind, nu i se poate aduce nicio insultă. În alte locuri ca Turkmenistan, Siria și pe alocuri în Vietnam, oamenii nici nu visează la internet, costul acestuia fiind unul foarte ridicat pentru ei.
După ce am cules aceste informații, din marea de rezultate pe care mi-a oferit-o internetul meu cel de toate zilele, mi-am dat seama că, într-adevăr, accesul la această rețea este, cel puțini pentru unii, un lux greu de atins. Unde mai pui și faptul că România este recunoscută pentru o viteză a internetului fruntașă în Europa!

Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este masterand al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea “Valahia” din Târgoviște